Definitie Lanț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LanȚ, lanturi, substantiv neutru
1. Șir de verigi, de placi, de zale etcetera metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etcetera ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite.
2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat).
3. Figurativ Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva.
4. Șir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ♢ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare.
Lant cauzal inchis = feedback. ♢ Expresie A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Șir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bulgara Lanec.

Varianta definitie 2: LanȚ substantiv verifica cuvantul: lamba, succesiune, sir, vatrai.

Varianta definitie 3: LanȚ substantiv
1. (rar) zale (plural), (invechit si reg.) ratez, (Maram.) stir, (invechit) catena, lantug, veriga. (Vaca prinsa in -.)
2. (CHIMIE) catena. (Un - leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.)
3. (GEOGR.) sistem muntos, (livresc) catena.
4. (GEOGR.) brau, sir, sirag. (-ul dealurilor extracarpatice.)
5. verifica cuvantul: convoi.

Varianta definitie 4: Lant substantiv neutru, plural lanturi

Varianta definitie 5: LanȚ -uri n. 1) Obiect constituit dintr-un sir de verigi, asamblate consecutiv intre ele si folosit pentru legare, suspendare, tractiune etcetera 2) Unealta constituita din mai multe vergele metalice puse cap la cap si folosita la masurarea pamantului. 3) figurat: Succesiune de elemente omogene; sir; rand; serie. ♢ - de munti sistem muntos; sir de munti. Reactie in - succesiune de reactii elementare, care continua de la sine, una din alta. A se tine - a urma unul dupa altul fara intrerupere. În - in sir continuu. /<bulg. lanec

Varianta definitie 6: Lant (lanturi), substantiv neutru –
1. Șir de verigi. –
2. Șir, rind. –
3. Înrobire, sclavie. –
4. (Trans.) Masura de suprafata, aproximativ un pogon. –
5. Masura de lungime, continind 19,67 m in Muntenia si 22,30 in Mold. –
6. Șipci, stinghiii care formeaza scheletul acoperisului.
Sl. lanĭcĭ, prin intermediul mag. lanc (Miklosich, Slaw.
Elem., 28; Cihac, II, 155; Tiktin; Draganu, Dacor., VII, 136; Rosetti, III, 93; Galdi, Dict., 93; impotriva der. directe din limba slava (veche), conform Procopovici, Dacor., X, 145), conform bulgara lanec, limba sarba: lanac, slov., rut. lanc, limba tiganeasca: lancos.
Peentru sensul de „masura”, conform lan si limba sarba:, cr. lanac. – Derivat lantug (var. cuvant invechit lantuh, lantuh), substantiv neutru (lant), din limba slava (veche) lanĭcuchŭ (Miklosich, Lexicon, 332), conform pol. łancuch, rut. lancjug, limba rusa lancug (Vasmer, II, 13); lantui (var. inlantui), verb (a pune in lanturi, a fereca; a incatusa; a lega, a inveriga); lantet, substantiv masculin (stinghie de acoperis), probabil prin disimulare din *lantet.