Definitie Latin -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Latin, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Latium /Italia/, care apartinea Romei antice. ♢ roman. ♢ (s. f.) limba italica vorbita de romani.
II. adjectiv arhitectura -a = stil roman degenerat, avand ca tip bazilica romana. ♢ (mar.) vela -a = panza triunghiulara invergata pe o antena. (< limba latina latinus, franceza latin)

Varianta definitie 2: Latin, -Ă, latini, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care facea parte din populatia de baza a vechiului tinut Latium din Italia sau era originara de acolo.
2. Adjectiv Care apartine latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; prin extensiune care se refera la limba si la literatura romanilor sau care apartine acestora; latinesc. ♢ Limba latina (si substantivat, f.) = limba indo-europeana vorbita de romani. – Din limba latina Latinus, franceza Latin.

Varianta definitie 3: Latin s., adjectiv
1. s., adjectiv roman. (Populatie -.)
2. adjectiv latinesc. (Limba -.)

Varianta definitie 4: Latin adjectiv verifica cuvantul: papal, roman.

Varianta definitie 5: Latin adjectiv , substantiv verifica cuvantul: catolic, romano-catolic.

Varianta definitie 6: Latin substantiv masculin, adjectiv m., plural latini; f. singular latina, g.-d. art. latinei, plural latine

Varianta definitie 7: Latin2 -a (-i, -e) m. si feminin: Persoana care facea parte din populatia de baza a provinciei Latium din Italia centrala sau era originara din aceasta provincie. /<lat. latinus, franceza latin

Varianta definitie 8: Latin1 -a (-i, -e) 1) Care tine de vechiul Latium; propriu vechiului Latium. 2) Care se refera la limba si literatura romanilor. /<lat. latinus, limba slava (veche) latine, ngr. latinos, limba franceza: latin

Varianta definitie 9: Latin, -Ă adjectiv Din Latiu. ♦ Roman; de origine romana. ♦ (Mar.) Vela latina = panza triunghiulara invergata pe o antena. [< limba latina latinus].

Varianta definitie 10: Latin (latina), adjectiv – Locuitor din Latium.
Limba Latina latinus (secolul XVII).
Este dublet al lui letin, substantiv masculin (strain; eretic), din mag. latin, limba sarba: latin si al lui latina, substantiv feminin (strainatate; lume straina), conform REW
4927. – Derivat latinesc (var. cuvant invechit latinesc, letinesc), adjectiv (latin); latineste, adverb (in latina); latinie (var. latinie), substantiv feminin (invechit, latina), toate din secolul XVII; latinism, substantiv neutru; latinist, substantiv masculin; latinitate, substantiv feminin; latiniza, verb (a romaniza, a face latin), toate din secolul XIX.