Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Latură

1 * Cuvantul cu diacritice: látură
Cuvantul fara diacritice: latura

Definitie: LATURĂ, laturi, substantiv feminin 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Prin specializare: Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ♢ Locutiune adverb În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; figurat pe ocolite, indirect. ♢ Locutiune prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ♢ Expresie A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. și popular) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ♢ Expresie A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Plural și: lături. – Varianta: lature substantiv feminin] – Limba Latina latora (= latera, plural lui latus, -eris).

2 * Cuvantul cu diacritice: látură
Cuvantul fara diacritice: latura

Definitie: LATURĂ substantiv verifica cuvantul: regiune, ținut.

3 * Cuvantul cu diacritice: látură
Cuvantul fara diacritice: latura

Definitie: LATURĂ substantiv 1. (GEOM.) (învechit) plasă. (- a unui poligon.) 2. verifica cuvantul: muchie. 3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe - dreaptă a patului.) 4. verifica cuvantul: coastă. 5. verifica cuvantul: parte. 6. verifica cuvantul: aspect.

4 * Cuvantul cu diacritice: látură
Cuvantul fara diacritice: latura

Definitie: latură substantiv feminin, art. latura, g.-d. art. laturii; plural laturi (și lături în expresie: în lături)

5 * Cuvantul cu diacritice: látură -i
Cuvantul fara diacritice: latura

Definitie: LATURĂ -i f. 1) Parte laterală a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc. 3) Direcție a unei mișcări (în spațiu sau în timp). ♢ În lături la o parte; într-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care mărginesc o figură geometrică sau dintre semidreptele care formează un unghi. [G.-D. laturii] limba latina latora

6 * Cuvantul cu diacritice: látură láturi
Cuvantul fara diacritice: latura

Definitie: latură (laturi), substantiv feminin – 1. Coastă, rînă, flanc. – 2. Bord, margine, țărm. – 3. Extremitate, cap, parte laterală sau terminală a unui obiect. – 4. (Înv.) Regiune, provincie. – Varianta lature, plural lături. Din lat, substantiv neutru, din al cărui plural laturi s-a reconstituit un sing. analogic, conform fagure, gaură (Caragață, BF, III, 39). Ar putea reprezenta de asemeni și plural limba latina latera (Pușcariu 950; Candrea-Dens., 961; REW 4934; DAR; Candrea; Tiktin), conform verifica cuvantul: limba italiana latora. În sfîrșit, Ascoli, Arch. glott. limba italiana, II, 529 și Scriban se gîndesc la limba latina latus, lateris, ceea ce pare mai puțin probabil. Pl. laturi pare că s-a specializat în epoca modernă cu sensul de „părți, coaste”, în timp ce plural lături, se folosește aproape exclusiv în expresii fixe; în lături, adverb (la o parte; aparte, afară; în afară); pe de lături, adverb (de ambele părți; indirect); alături (var. alăturea), adverb (lîngă, aproape de). Derivat lăturalnic, adjectiv (lateral; indirect; ascuns, nedemn), cu sufix -nic; lătural, adjectiv (lateral), creație artificială a lui Odobescu, după franceza lateral, neuzitată; lăturean, adjectiv (Trans., periferic; Trans., străin, venetic, de afară); lăturinț, adjectiv (Banat, străin); lăturiș, adjectiv (lateral); lăturaș, adjectiv (lateral); lăturaș, substantiv masculin (locuitor al periferiei sau al unui cartier; cuvant invechit, locuitor care plătea numai dările la un feudal, fără să aibă obligații față de principe; cuvant invechit, străin, din afară; muncitor la minele de sare; cal de alături; cal de ajutor; nimfă de țîntar; ultimii dinți ai calului); lăturar (var. lăturaș, lăturință), substantiv neutru (scîndura care se adaugă la căruță, pentru a fi încărcată mai mult); alătura, verb (a pune alături, a compara; a reuni, a adăuga); delătura, verb (a despărți), de la expresia de lături; înlătura, verb (a despărți, a separa; a da deoparte, a suprima); lătunoaie (var. lătunoi, lăturoi), substantiv feminin (răritură, bucată de pînză neapretată și scămoșată; bucată de lemn, scîndură tăiată de lîngă scoarță), de la laturăcu sufix augmentativ -oi; lătunoios, adjectiv (plin de scame; plin de rărituri).