Definitie Latură - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LaturĂ, laturi, substantiv feminin
1. Parte laterala, margine a unui obiect. ♦ Prin specializare: Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului unei fiinte, in dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, directie. ♢ Locutiune adverb În laturi = la o parte, intr-o parte.
Pe laturi = intr-o parte si in alta.
Pe de laturi = alaturi, pe langa; figurat pe ocolite, indirect. ♢ Locutiune prep.
Pe de laturile... = pe marginile... ♢ Expresie A (nu) se da in laturi = a (nu) ezita sa faca sau sa spuna ceva. ♦ (Înv. si popular) Bucata, zona de la marginea unei intinderi de pamant, a unui tinut. ♢ Expresie A bate laturile = a umbla fugar.
2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru.
3. Fiecare dintre semidreptele care formeaza un unghi sau dintre liniile care marginesc un poligon. [Plural si: laturi. – Varianta: Lature substantiv feminin] – Limba Latina *Latora (= latera, plural lui latus, -eris).

Varianta definitie 2: LaturĂ substantiv verifica cuvantul: regiune, tinut.

Varianta definitie 3: LaturĂ substantiv
1. (GEOM.) (invechit) plasa. (- a unui poligon.)
2. verifica cuvantul: muchie.
3. extremitate, margine, parte. (Doarme pe - dreapta a patului.)
4. verifica cuvantul: coasta.
5. verifica cuvantul: parte.
6. verifica cuvantul: aspect.

Varianta definitie 4: Latura substantiv feminin, art. latura, g.-d. art. laturii; plural laturi (si laturi in expresie: in laturi)

Varianta definitie 5: LaturĂ -i f. 1) Parte laterala a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc. 3) Directie a unei miscari (in spatiu sau in timp). ♢ În laturi la o parte; intr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care marginesc o figura geometrica sau dintre semidreptele care formeaza un unghi. [G.-D. Laturii] /<lat. latora

Varianta definitie 6: Latura (laturi), substantiv feminin –
1. Coasta, rina, flanc. –
2. Bord, margine, tarm. –
3. Extremitate, cap, parte laterala sau terminala a unui obiect. –
4. (Înv.) Regiune, provincie. – Varianta lature, plural laturi.
Din lat, substantiv neutru, din al carui plural laturi s-a reconstituit un sing. analogic, conform fagure, gaura (Caragata, BF, III, 39).
Ar putea reprezenta de asemeni si plural limba latina latera (Puscariu 950; Candrea-Dens., 961; REW 4934; DAR; Candrea; Tiktin), conform verifica cuvantul: limba italiana latora.
În sfirsit, Ascoli, Arch. glott. limba italiana, II, 529 si Scriban se gindesc la limba latina latus, lateris, ceea ce pare mai putin probabil.
Pl. laturi pare ca s-a specializat in epoca moderna cu sensul de „parti, coaste”, in timp ce plural laturi, se foloseste aproape exclusiv in expresii fixe; in laturi, adverb (la o parte; aparte, afara; in afara); pe de laturi, adverb (de ambele parti; indirect); alaturi (var. alaturea), adverb (linga, aproape de).
Derivat laturalnic, adjectiv (lateral; indirect; ascuns, nedemn), cu sufix -nic; latural, adjectiv (lateral), creatie artificiala a lui Odobescu, dupa franceza lateral, neuzitata; laturean, adjectiv (Trans., periferic; Trans., strain, venetic, de afara); laturint, adjectiv (Banat, strain); laturis, adjectiv (lateral); laturas, adjectiv (lateral); laturas, substantiv masculin (locuitor al periferiei sau al unui cartier; cuvant invechit, locuitor care platea numai darile la un feudal, fara sa aiba obligatii fata de principe; cuvant invechit, strain, din afara; muncitor la minele de sare; cal de alaturi; cal de ajutor; nimfa de tintar; ultimii dinti ai calului); laturar (var. laturas, laturinta), substantiv neutru (scindura care se adauga la caruta, pentru a fi incarcata mai mult); alatura, verb (a pune alaturi, a compara; a reuni, a adauga); delatura, verb (a desparti), de la expresia de laturi; inlatura, verb (a desparti, a separa; a da deoparte, a suprima); latunoaie (var. latunoi, laturoi), substantiv feminin (raritura, bucata de pinza neapretata si scamosata; bucata de lemn, scindura taiata de linga scoarta), de la laturacu sufix augmentativ -oi; latunoios, adjectiv (plin de scame; plin de rarituri).