Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lega

1 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA¹, leg, verb I. I. Tranzitiv 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etcetera (astfel încât să formeze un tot). ♢ Expresie A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etcetera, adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etcetera) și a o închide în felul arătat. ♢ Expresie A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). ♢ Expresie (Popular) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etcetera ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. Tranzitiv A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etcetera 2. Tranzitiv Figurativ A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. Tranzitiv A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea). 4. Tranzitiv și reflexiv Figurativ A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Reflexiv A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. Reflexiv Figurativ A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva. III. Tranzitiv 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etcetera; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. ♢ Expresie Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. Figurativ 1. Reflexiv A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. Tranzitiv (În superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin vrăji. V. Tranzitiv și reflexiv A(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ♢ Expresie (Tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile. VI. 1. Intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. Reflexiv și instranzitiv (Despre sosuri, dulcețuri etcetera) A se îngroșa, a se închega. – Limba Latina ligare.

2 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA², leghez, verb I. Tranzitiv (Înv.) A lăsa ceva prin legat², prin testament; a testa¹. – Din franceza leguer, limba latina legare.

3 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA verb tr. a lăsa prin legat². (< franceza leguer, limba latina legare)

4 * Cuvantul cu diacritice: a lega
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: A lega antonim: a dezlega

5 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA verb (JUR.) a testa, (învechit, în Transilvania) a testălui. (A - cuiva un bun.)

6 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA verb verifica cuvantul: angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici.

7 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA verb 1. verifica cuvantul: înnoda. 2. a strânge. (A - opincile cu nojițele.) 3. verifica cuvantul: pansa. 4. verifica cuvantul: priponi. 5. verifica cuvantul: încătușa. 6. verifica cuvantul: cercui. 7. verifica cuvantul: uni. 8. verifica cuvantul: cartona. 9. a se închega, a se îngroșa, a se învârtoșa. (Dulceața s-a -.) 10. verifica cuvantul: asocia. 11. verifica cuvantul: căsători. 12. verifica cuvantul: atașa.

8 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: lega (a uni) verb, indicativ prezent 1 singular leg, 3 singular și plural leagă

9 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: lega (a lăsa prin testament) verb, indicativ prezent 1 singular leghez, 3 singular și plural leghează

10 * Cuvantul cu diacritice: a se legá mă leg
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: A SE LEGA mă leg intranzitiv 1) A-și lua obligația (să facă ceva); a se angaja; a se obliga. - prin jurământ. 2) A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva); a se atașa. 3) A avea pretenții (față de cineva), atacându-l și cerând socoteală; a se agăța (de cineva). 4) (despre dulcețuri, sosuri etcetera) A deveni mai dens, fiind într-o stare intermediară dintre cea lichidă și cea solidă; a se îngroșa. franceza leguer, limba latina legare

11 * Cuvantul cu diacritice: a legá leg
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: A LEGA² leg tranzitiv jur. (bunuri, succesiuni) A lăsa drept moștenire prin legat; a testa. franceza leguer, limba latina legare

12 * Cuvantul cu diacritice: a legá leg
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: A LEGA¹ leg 1. tranzitiv 1) (capetele unei sfori, funii etcetera) A uni printr-un nod, formând un întreg; a înnoda. 2) (saci, pungi etcetera) A înfășura cu o sfoară, strângând marginile; a închide la gură (cu ajutorul unei sfori). ♢ - băierile (de) la pungă a reduce cheltuielile, făcând economii. - paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A înnoda cruciș. 4) (obiecte) A uni împreună (cu ajutorul unei sfori), formând un mănunchi. - snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui șiret etcetera 6) (piese ce alcătuiesc un obiect) A strânge laolaltă (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tipărite) A uni cosând împreună, prevăzând cu o copertă; a broșa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau funcțional. 9) (puncte îndepărtate în spațiu sau în timp) A pune în raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind între ele și formând lanțul vorbirii. 11) (relații) A face să se nască. - dragoste. 12) (persoane) A pune în lanțuri; a fereca; a înlănțui. ♢ - burduf (sau butuc, cobză) a lega foarte strâns, imobilizând. - de mâini și de picioare a) a imobiliza; b) a împiedica să acționeze. - limba (sau gura) cuiva a reduce la tăcere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lanț), împiedicând să fugă. 14) (părți ale corpului rănite) A înfășura strâns (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ♢ - la ochi a înșela. 15) (în superstiții) A opri prin vrăji, farmece. 2. intranzitiv (despre plante) A fi în faza când începe să dea rodul. limba latina ligare

13 * Cuvantul cu diacritice: legá
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: LEGA verb I. tr. A lăsa prin legat, prin testament. [< franceza leguer, conform limba latina legare].

14 * Cuvantul cu diacritice: legá lég legát
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: lega (leg, legat), verb – 1. A prinde cu o sfoară etcetera – 2. A uni, a adăuga, a înlănțui cu noduri sau legături. – 3. A amara, a fixa, a propti. – 4. A îmbuca, a îmbina, a umple. – 5. A strînge, a împiedica mișcarea, a înțepeni. – 6. A cartona, a broșa (o carte). – 7. A vorbi coerent. – 8. A încinge, a înfășura. – 9. A înflori, a rodi. 10. A întări, a solidifica un sos. – 11. A îngroșa o marmeladă. – 12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. – 13. A obliga, a constrînge, a sili. – 14. A impune precepte morale sau bisericești. – 15. A uni prin căsătorie. – 16. A prohibi, a interzice. – 17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea vrăjilor. – 18. A comunica, a pune în legătură. – 19. (Refl.) A intra în contact, a se împrieteni. – 20. (Refl.) A se dedica. – 21. (Refl.) A se încăiera cu cineva. – 22. (Refl.) A se compromite, a obliga. – Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu. Limba Latina lĭgāre (Pușcariu 958; Candrea-Dens., 969; REW 5024; DAR), conform limba italiana legare, prov., sp., port. liar, franceza lier. Sensul 17, explicat greșit de Iordan, BF, IX, 140, plecînd de la obiceiul de a castra tăurașii legîndu-le testiculele (conform M. L. Wagner, BF, X, 158), este o evoluție normală a sensurilor 14 și 16. Derivat legat, adjectiv (unit, fixat, înțepenit; broșat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; îngrădit; neputincios; împlinit, format perfect, despre persoane); legător, adjectiv (care leagă); legător, substantiv masculin (cel care leagă cărți, paie etcetera; încărcător de snopi); legătoreasă, substantiv feminin (cea care leagă cărți, snopi); legătoare, substantiv feminin (legătoreasă; bandă, fașă; aliaj, amestec; cravată; grindă); legătorie, substantiv feminin (atelier de legare a cărților, serviciul legătorului; Arg., razie); legămînt (mr. ligămîntu), substantiv neutru (legătură; relație; convenție, pact, obligație, compromis; farmec, descîntec, vrajă), cu sufix -mînt (după Pușcariu 959; Candrea-Dens., 972; REW 5023; DAR; direct din limba latina lĭgamentum); legătură, substantiv feminin (unire; broșare de carte; coardă, curea; lanț, fiare; copulă; legare de pămînt; cuvant invechit, fundament, ciment; bandaj, pansament; mănunchi, snop; boccea, pachet; relație, tratat; unire, alianță; uniune liberă, relații amoroase; convenție, acord; compromis, obligație; mandat, obligație religioasă sau morală; decret ecleziastic; descîntec menit să îndepărteze lupii; vrajă care împiedică pe proaspătul căsătorit să realizeze unirea trupească), cu sufix -tură (după Pușcariu 960; Candrea-Dens., 970; REW 5026; DAR, direct din limba latina lĭgatŭra, conform mr. ligătură, limba italiana legatura, sp. ligadura); legătui, verb (a obliga; reflexiv, a se obliga, a se compromite; reflexiv, a se înțelege, a cădea de acord), cu sufix -ui; legătuială, substantiv feminin (învoială, acord; obligație); legătuință, substantiv feminin (legătură, laț; obligație, pact). Conform: dezlega.

15 * Cuvantul cu diacritice: legá lég legát
Cuvantul fara diacritice: lega

Definitie: lega (leg, legat), verb – A lăsa prin testament, a porunci, a cere, a lăsa. Limba Latina legare (secolul XIX), franceza leguer. Nu se obișnuiește să se conjuge. – Derivat leg, substantiv neutru (învechit, legat, poruncă), din franceza legs; legat (var. cuvant invechit, legată, legatum, legaton), substantiv neutru (danie, mandat), din limba latina legatum, în parte prin intermediul limba neogreaca: λεγάτον (secolul XVII, figurează în Îndreptarea legii); legatar, s.m,, din franceza legataire, și mai înainte din limba latina legatarius; legat, substantiv masculin (delegat papal), din limba latina legatus (secolul XVII); legați(un)e, substantiv feminin, din franceza legation; delega, verb, din franceza deleguer; delegați(un)e, substantiv feminin, din franceza delegation; relega, verb, din franceza releguer.