Lega
Definitie, sens si explicatie
1Lega1, leg, verb I. I. Tranzitiv
1. A impreuna, a uni strans (printr-un nod, o funda) capetele de sfoara, de ata, de sarma, de lant etcetera (astfel incat sa formeze un tot). ♢ Expresie A lega (sau a strange) baierile de la punga (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom.
2. A inchide la gura un sac, o punga, o boccea etcetera, adunand marginile si innodandu-le sau petrecand in jurul lor o sfoara ale carei capete se innoada; a strange, a impacheta un obiect sau un material intr-o invelitoare (basma, sac, punga etcetera) si a o inchide in felul aratat. ♢ Expresie A lega paraua cu zece noduri = a fi zgarcit. ♦ A uni diferite lucruri intr-un manunchi, intr-un tot (prinzandu-le laolalta). ♢ Expresie (Popular) A (nu) lega doua in trei = a (nu) pune la o parte ceva din castigul obtinut.
3. A fixa, a strange ceva cu o funie, cu un siret etcetera ca sa nu se desfaca sau sa nu se clatine. ♦ A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
4. A prinde una de alta foile unei carti si a-i pune scoarte; a brosa, a cartona; p. restr. a coperta. Ii.
1. Tranzitiv A prinde, a agata, a atarna un obiect de altul cu ajutorul unei franghii, a unui lant etcetera
2. Tranzitiv Figurativ A inlantui intre ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
3. Tranzitiv A stabili o legatura intre doua puncte (indepartate) in spatiu sau in timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legatura intre doua elemente ale unei instalatii sau intre o instalatie si o sursa de forta (care-i asigura functionarea).
4. Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) infiripa sau a (se) stabili relatii (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Reflexiv A se ocupa cu ravna de ceva, a simti un mare atasament pentru o anumita preocupare, meserie.
5. Reflexiv Figurativ A plictisi pe cineva (cautand cearta); a se agata de cineva. Iii. Tranzitiv
1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei franghii, al unui lant etcetera; a pune in lanturi, in fiare; a inlantui, a incatusa. ♢ Expresie Nebun de legat = A) nebun furios; B) persoana care se poarta ca un nebun.
A lega pe cineva de maini si de picioare = a impiedica pe cineva sa actioneze.
A lega limba (sau gura) cuiva = a impiedica pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate.
A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate.
2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legaturi pentru a-l impiedica sa fuga; a priponi. Iv. Figurativ
1. Reflexiv A se obliga sa faca ceva; a se angaja, a se indatora.
2. Tranzitiv (În superstitii si in basme) A opri, a impiedica de la ceva prin vraji. V. Tranzitiv si reflexiv A(-si) infasura sau a(-si) acoperi o parte a corpului (reinnodand, prinzand); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ♢ Expresie (Tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a insela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leaga unde-l doare = fiecare isi cunoaste greutatile proprii.
A se lega la cap (cand nu-l doare) = a-si crea complicatii inutile. Vi.
1. Intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi.
2. Reflexiv si instranzitiv (Despre sosuri, dulceturi etcetera) A se ingrosa, a se inchega. – Limba Latina Ligare.
1. A impreuna, a uni strans (printr-un nod, o funda) capetele de sfoara, de ata, de sarma, de lant etcetera (astfel incat sa formeze un tot). ♢ Expresie A lega (sau a strange) baierile de la punga (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom.
2. A inchide la gura un sac, o punga, o boccea etcetera, adunand marginile si innodandu-le sau petrecand in jurul lor o sfoara ale carei capete se innoada; a strange, a impacheta un obiect sau un material intr-o invelitoare (basma, sac, punga etcetera) si a o inchide in felul aratat. ♢ Expresie A lega paraua cu zece noduri = a fi zgarcit. ♦ A uni diferite lucruri intr-un manunchi, intr-un tot (prinzandu-le laolalta). ♢ Expresie (Popular) A (nu) lega doua in trei = a (nu) pune la o parte ceva din castigul obtinut.
3. A fixa, a strange ceva cu o funie, cu un siret etcetera ca sa nu se desfaca sau sa nu se clatine. ♦ A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
4. A prinde una de alta foile unei carti si a-i pune scoarte; a brosa, a cartona; p. restr. a coperta. Ii.
1. Tranzitiv A prinde, a agata, a atarna un obiect de altul cu ajutorul unei franghii, a unui lant etcetera
2. Tranzitiv Figurativ A inlantui intre ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
3. Tranzitiv A stabili o legatura intre doua puncte (indepartate) in spatiu sau in timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legatura intre doua elemente ale unei instalatii sau intre o instalatie si o sursa de forta (care-i asigura functionarea).
4. Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) infiripa sau a (se) stabili relatii (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Reflexiv A se ocupa cu ravna de ceva, a simti un mare atasament pentru o anumita preocupare, meserie.
5. Reflexiv Figurativ A plictisi pe cineva (cautand cearta); a se agata de cineva. Iii. Tranzitiv
1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei franghii, al unui lant etcetera; a pune in lanturi, in fiare; a inlantui, a incatusa. ♢ Expresie Nebun de legat = A) nebun furios; B) persoana care se poarta ca un nebun.
A lega pe cineva de maini si de picioare = a impiedica pe cineva sa actioneze.
A lega limba (sau gura) cuiva = a impiedica pe cineva sa vorbeasca. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate.
A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate.
2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legaturi pentru a-l impiedica sa fuga; a priponi. Iv. Figurativ
1. Reflexiv A se obliga sa faca ceva; a se angaja, a se indatora.
2. Tranzitiv (În superstitii si in basme) A opri, a impiedica de la ceva prin vraji. V. Tranzitiv si reflexiv A(-si) infasura sau a(-si) acoperi o parte a corpului (reinnodand, prinzand); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ♢ Expresie (Tranzitiv) A lega la ochi pe cineva = a insela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leaga unde-l doare = fiecare isi cunoaste greutatile proprii.
A se lega la cap (cand nu-l doare) = a-si crea complicatii inutile. Vi.
1. Intranzitiv (Despre plante) A face rod; a rodi.
2. Reflexiv si instranzitiv (Despre sosuri, dulceturi etcetera) A se ingrosa, a se inchega. – Limba Latina Ligare.
2Lega2, leghez, verb I. Tranzitiv (Înv.) A lasa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din franceza Leguer, limba latina Legare.
3Lega verb tr. a lasa prin legat2. (< franceza leguer, limba latina legare)
4A lega antonim: a dezlega
5Lega verb (Jur.) a testa, (invechit, in Transilvania) a testalui. (A - cuiva un bun.)
6Lega verb verifica cuvantul: angaja, decreta, dispune, fagadui, fixa, hotari, institui, incheia, indatora, insarcina, intocmi, obliga, orandui, paria, promite, randui, stabili, statornici.
7Lega verb
1. verifica cuvantul: innoda.
2. a strange. (A - opincile cu nojitele.)
3. verifica cuvantul: pansa.
4. verifica cuvantul: priponi.
5. verifica cuvantul: incatusa.
6. verifica cuvantul: cercui.
7. verifica cuvantul: uni.
8. verifica cuvantul: cartona.
9. a se inchega, a se ingrosa, a se invartosa. (Dulceata s-a -.)
10. verifica cuvantul: asocia.
11. verifica cuvantul: casatori.
12. verifica cuvantul: atasa.
1. verifica cuvantul: innoda.
2. a strange. (A - opincile cu nojitele.)
3. verifica cuvantul: pansa.
4. verifica cuvantul: priponi.
5. verifica cuvantul: incatusa.
6. verifica cuvantul: cercui.
7. verifica cuvantul: uni.
8. verifica cuvantul: cartona.
9. a se inchega, a se ingrosa, a se invartosa. (Dulceata s-a -.)
10. verifica cuvantul: asocia.
11. verifica cuvantul: casatori.
12. verifica cuvantul: atasa.
8Lega (a uni) verb, indicativ prezent 1 singular leg, 3 singular si plural leaga
9Lega (a lasa prin testament) verb, indicativ prezent 1 singular leghez, 3 singular si plural legheaza
10A se lega ma leg intranzitiv 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. - prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etcetera) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, limba latina legare
11A lega2 leg tranzitiv jur. (bunuri, succesiuni) A lasa drept mostenire prin legat; a testa. /<fr. leguer, limba latina legare
12A Lega1 leg
1. tranzitiv 1) (capetele unei sfori, funii etcetera) A uni printr-un nod, formand un intreg; a innoda. 2) (saci, pungi etcetera) A infasura cu o sfoara, strangand marginile; a inchide la gura (cu ajutorul unei sfori). ♢ - baierile (de) la punga a reduce cheltuielile, facand economii. - paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A innoda crucis. 4) (obiecte) A uni impreuna (cu ajutorul unei sfori), formand un manunchi. - snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui siret etcetera 6) (piese ce alcatuiesc un obiect) A strange laolalta (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tiparite) A uni cosand impreuna, prevazand cu o coperta; a brosa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau functional. 9) (puncte indepartate in spatiu sau in timp) A pune in raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind intre ele si formand lantul vorbirii. 11) (relatii) A face sa se nasca. - dragoste. 12) (persoane) A pune in lanturi; a fereca; a inlantui. ♢ - burduf (sau Butuc, cobza) a lega foarte strans, imobilizand. - de maini si de picioare a) a imobiliza; b) a impiedica sa actioneze. - limba (sau Gura) Cuiva a reduce la tacere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lant), impiedicand sa fuga. 14) (parti ale corpului ranite) A infasura strans (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ♢ - la ochi a insela. 15) (in superstitii) A opri prin vraji, farmece.
2. intranzitiv (despre plante) A fi in faza cand incepe sa dea rodul. /<lat. ligare
1. tranzitiv 1) (capetele unei sfori, funii etcetera) A uni printr-un nod, formand un intreg; a innoda. 2) (saci, pungi etcetera) A infasura cu o sfoara, strangand marginile; a inchide la gura (cu ajutorul unei sfori). ♢ - baierile (de) la punga a reduce cheltuielile, facand economii. - paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A innoda crucis. 4) (obiecte) A uni impreuna (cu ajutorul unei sfori), formand un manunchi. - snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui siret etcetera 6) (piese ce alcatuiesc un obiect) A strange laolalta (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tiparite) A uni cosand impreuna, prevazand cu o coperta; a brosa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau functional. 9) (puncte indepartate in spatiu sau in timp) A pune in raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind intre ele si formand lantul vorbirii. 11) (relatii) A face sa se nasca. - dragoste. 12) (persoane) A pune in lanturi; a fereca; a inlantui. ♢ - burduf (sau Butuc, cobza) a lega foarte strans, imobilizand. - de maini si de picioare a) a imobiliza; b) a impiedica sa actioneze. - limba (sau Gura) Cuiva a reduce la tacere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lant), impiedicand sa fuga. 14) (parti ale corpului ranite) A infasura strans (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ♢ - la ochi a insela. 15) (in superstitii) A opri prin vraji, farmece.
2. intranzitiv (despre plante) A fi in faza cand incepe sa dea rodul. /<lat. ligare
13Lega verb I. tr.
A lasa prin legat, prin testament. [< franceza leguer, conform limba latina legare].
A lasa prin legat, prin testament. [< franceza leguer, conform limba latina legare].
14Lega (leg, legat), verb –
1. A prinde cu o sfoara etcetera –
2. A uni, a adauga, a inlantui cu noduri sau legaturi. –
3. A amara, a fixa, a propti. –
4. A imbuca, a imbina, a umple. –
5. A stringe, a impiedica miscarea, a intepeni. –
6. A cartona, a brosa (o carte). –
7. A vorbi coerent. –
8. A incinge, a infasura. –
9. A inflori, a rodi.
10. A intari, a solidifica un sos. –
11. A ingrosa o marmelada. –
12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. –
13. A obliga, a constringe, a sili. –
14. A impune precepte morale sau bisericesti. –
15. A uni prin casatorie. –
16. A prohibi, a interzice. –
17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea vrajilor. –
18. A comunica, a pune in legatura. –
19. (Refl.) A intra in contact, a se imprieteni. –
20. (Refl.) A se dedica. –
21. (Refl.) A se incaiera cu cineva. –
22. (Refl.) A se compromite, a obliga. – Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu.
Limba Latina lĭgāre (Puscariu 958; Candrea-dens., 969; Rew 5024; Dar), conform limba italiana legare, prov., sp., port. liar, franceza lier.
Sensul 17, explicat gresit de Iordan, Bf, Ix, 140, plecind de la obiceiul de a castra taurasii legindu-le testiculele (conform M. L. Wagner, Bf, X, 158), este o evolutie normala a sensurilor 14 si
16. Derivat legat, adjectiv (unit, fixat, intepenit; brosat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; ingradit; neputincios; implinit, format perfect, despre persoane); legator, adjectiv (care leaga); legator, substantiv masculin (cel care leaga carti, paie etcetera; incarcator de snopi); legatoreasa, substantiv feminin (cea care leaga carti, snopi); legatoare, substantiv feminin (legatoreasa; banda, fasa; aliaj, amestec; cravata; grinda); legatorie, substantiv feminin (atelier de legare a cartilor, serviciul legatorului; Arg., razie); legamint (mr. ligamintu), substantiv neutru (legatura; relatie; conventie, pact, obligatie, compromis; farmec, descintec, vraja), cu sufix -mint (dupa Puscariu 959; Candrea-dens., 972; Rew 5023; Dar; direct din limba latina lĭgamentum); legatura, substantiv feminin (unire; brosare de carte; coarda, curea; lant, fiare; copula; legare de pamint; cuvant invechit, fundament, ciment; bandaj, pansament; manunchi, snop; boccea, pachet; relatie, tratat; unire, alianta; uniune libera, relatii amoroase; conventie, acord; compromis, obligatie; mandat, obligatie religioasa sau morala; decret ecleziastic; descintec menit sa indeparteze lupii; vraja care impiedica pe proaspatul casatorit sa realizeze unirea trupeasca), cu sufix -tura (dupa Puscariu 960; Candrea-dens., 970; Rew 5026; Dar, direct din limba latina lĭgatŭra, conform mr. ligatura, limba italiana legatura, sp. ligadura); legatui, verb (a obliga; reflexiv, a se obliga, a se compromite; reflexiv, a se intelege, a cadea de acord), cu sufix -ui; legatuiala, substantiv feminin (invoiala, acord; obligatie); legatuinta, substantiv feminin (legatura, lat; obligatie, pact).
Conform: dezlega.
1. A prinde cu o sfoara etcetera –
2. A uni, a adauga, a inlantui cu noduri sau legaturi. –
3. A amara, a fixa, a propti. –
4. A imbuca, a imbina, a umple. –
5. A stringe, a impiedica miscarea, a intepeni. –
6. A cartona, a brosa (o carte). –
7. A vorbi coerent. –
8. A incinge, a infasura. –
9. A inflori, a rodi.
10. A intari, a solidifica un sos. –
11. A ingrosa o marmelada. –
12. A fixa, a stabili, a decide, a institui. –
13. A obliga, a constringe, a sili. –
14. A impune precepte morale sau bisericesti. –
15. A uni prin casatorie. –
16. A prohibi, a interzice. –
17. A face pe cineva neputincios prin interzicerea vrajilor. –
18. A comunica, a pune in legatura. –
19. (Refl.) A intra in contact, a se imprieteni. –
20. (Refl.) A se dedica. –
21. (Refl.) A se incaiera cu cineva. –
22. (Refl.) A se compromite, a obliga. – Mr., leg, ligare, megl. leg, ligari, istr. legu.
Limba Latina lĭgāre (Puscariu 958; Candrea-dens., 969; Rew 5024; Dar), conform limba italiana legare, prov., sp., port. liar, franceza lier.
Sensul 17, explicat gresit de Iordan, Bf, Ix, 140, plecind de la obiceiul de a castra taurasii legindu-le testiculele (conform M. L. Wagner, Bf, X, 158), este o evolutie normala a sensurilor 14 si
16. Derivat legat, adjectiv (unit, fixat, intepenit; brosat, coerent; gros, dens; robust, voinic; obligat; ingradit; neputincios; implinit, format perfect, despre persoane); legator, adjectiv (care leaga); legator, substantiv masculin (cel care leaga carti, paie etcetera; incarcator de snopi); legatoreasa, substantiv feminin (cea care leaga carti, snopi); legatoare, substantiv feminin (legatoreasa; banda, fasa; aliaj, amestec; cravata; grinda); legatorie, substantiv feminin (atelier de legare a cartilor, serviciul legatorului; Arg., razie); legamint (mr. ligamintu), substantiv neutru (legatura; relatie; conventie, pact, obligatie, compromis; farmec, descintec, vraja), cu sufix -mint (dupa Puscariu 959; Candrea-dens., 972; Rew 5023; Dar; direct din limba latina lĭgamentum); legatura, substantiv feminin (unire; brosare de carte; coarda, curea; lant, fiare; copula; legare de pamint; cuvant invechit, fundament, ciment; bandaj, pansament; manunchi, snop; boccea, pachet; relatie, tratat; unire, alianta; uniune libera, relatii amoroase; conventie, acord; compromis, obligatie; mandat, obligatie religioasa sau morala; decret ecleziastic; descintec menit sa indeparteze lupii; vraja care impiedica pe proaspatul casatorit sa realizeze unirea trupeasca), cu sufix -tura (dupa Puscariu 960; Candrea-dens., 970; Rew 5026; Dar, direct din limba latina lĭgatŭra, conform mr. ligatura, limba italiana legatura, sp. ligadura); legatui, verb (a obliga; reflexiv, a se obliga, a se compromite; reflexiv, a se intelege, a cadea de acord), cu sufix -ui; legatuiala, substantiv feminin (invoiala, acord; obligatie); legatuinta, substantiv feminin (legatura, lat; obligatie, pact).
Conform: dezlega.
15Lega (leg, legat), verb – A lasa prin testament, a porunci, a cere, a lasa.
Limba Latina legare (secolul Xix), franceza leguer.
Nu se obisnuieste sa se conjuge. – Derivat leg, substantiv neutru (invechit, legat, porunca), din franceza legs; legat (var. cuvant invechit, legata, legatum, legaton), substantiv neutru (danie, mandat), din limba latina legatum, in parte prin intermediul limba neogreaca: λεγάτον (secolul Xvii, figureaza in Îndreptarea legii); legatar, s.m,, din franceza legataire, si mai inainte din limba latina legatarius; legat, substantiv masculin (delegat papal), din limba latina legatus (secolul Xvii); legati(un)e, substantiv feminin, din franceza legation; delega, verb, din franceza deleguer; delegati(un)e, substantiv feminin, din franceza delegation; relega, verb, din franceza releguer.
Limba Latina legare (secolul Xix), franceza leguer.
Nu se obisnuieste sa se conjuge. – Derivat leg, substantiv neutru (invechit, legat, porunca), din franceza legs; legat (var. cuvant invechit, legata, legatum, legaton), substantiv neutru (danie, mandat), din limba latina legatum, in parte prin intermediul limba neogreaca: λεγάτον (secolul Xvii, figureaza in Îndreptarea legii); legatar, s.m,, din franceza legataire, si mai inainte din limba latina legatarius; legat, substantiv masculin (delegat papal), din limba latina legatus (secolul Xvii); legati(un)e, substantiv feminin, din franceza legation; delega, verb, din franceza deleguer; delegati(un)e, substantiv feminin, din franceza delegation; relega, verb, din franceza releguer.