Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Legătură

1 * Cuvantul cu diacritice: legătúră
Cuvantul fara diacritice: legatura

Definitie: LEGĂTURĂ, legături, substantiv feminin I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune. ♦ Prin specializare: Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură. ♦ Cuplare a mai multor conductoare electrice, a mai multor acumulatoare, pile etcetera ♦ Unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etcetera ♢ Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material. Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material. 2. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etcetera). 3. Piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva. 4. Basma. ♦ (Înv.) Cravată. ♦ Fașă, bandaj. 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte. 6. Obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etcetera) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi. II. Figurativ 1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etcetera 2. Relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie. ♦ (Mai ales la plural) Relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți. 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etcetera ♢ Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etcetera Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etcetera 4. (Înv.) Acord, înțelegere, convenție. 5. Concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări. 6. (În loc. prep.) În legătură cu... = referitor la... – Limba Latina ligatura.

2 * Cuvantul cu diacritice: legătúră
Cuvantul fara diacritice: legatura

Definitie: LEGĂTURĂ substantiv verifica cuvantul: acord, angajament, aranjament, bandaj, coardă, combinație, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, fașă, îndatorire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, magie, obligație, pact, pansament, sarcină, tifon, tranzacție, vrajă, vrăjitorie.

3 * Cuvantul cu diacritice: legătúră
Cuvantul fara diacritice: legatura

Definitie: LEGĂTURĂ substantiv 1. legătoare, (învechit) legământ. (O - cam șubredă.) 2. (rar) snop, (regional) smoc. (O - de chei.) 3. (popular) boccea. (Și-a luat - și a plecat.) 4. verifica cuvantul: basma. 5. verifica cuvantul: mănunchi. 6. (FILOZ.) legătură universală verifica cuvantul: interdependență. 7. înlănțuire, (rar) suită. (O - logică răsturnată.) 8. verifica cuvantul: relație. 9. raport, relație, (livresc) contingență, nex, (învechit) legământ, referință, (grecism cuvant invechit) schesis. (Ce - este între ...?) 10. verifica cuvantul: contact. 11. verifica cuvantul: unitate. 12. (CHIMIE) legătură covalentă verifica cuvantul: covalență; legătură de hidrogen = punte de hidrogen; legătură electrovalentă verifica cuvantul: electrovalență; legătură heteropolară verifica cuvantul: electrovalență, legătură homeopolară verifica cuvantul: covalență; legătură ionică verifica cuvantul: electrovalență. 13. (cuvant ce tine de fizica) legătură conductivă = legătură galvanică; legătură galvanică verifica cuvantul: legătură conductivă. 14. comunicație. (S-a restabilit - între cele două orașe.) 15. (TEXT.) armură. (- de tricot.)

4 * Cuvantul cu diacritice: legătúră
Cuvantul fara diacritice: legatura

Definitie: legătură substantiv feminin, g.-d. art. legăturii; plural legături

5 * Cuvantul cu diacritice: legătúră -i
Cuvantul fara diacritice: legatura

Definitie: LEGĂTURĂ -i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a două corpuri prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite, de obicei, transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt. 2) Obiecte de același fel legate împreună; mănunchi. 3) Ansamblu de obiecte învelite în ceva; boccea. 4) Fâșie de tifon folosită pentru pansare; bandaj; fașă. 5) Copertele și cotorul în care este legată o carte. 6) Mod de încrucișare a firelor la țesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare între diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etcetera); comunicație. 8) mai ales la pl. Relație între fenomene, obiecte, persoane, comunități. -i de prietenie. 9) Concordanță, consecvență între părțile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leagă două sau mai multe piese, mecanisme, instalații. 11) chim. Forță care leagă între ei atomii unei molecule. [G.-D. legăturii] limba latina ligatura