Definitie Lemn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Lemn, (2, 3) lemne substantiv neutru
1. Țesut conducator al unor plante superioare, alcatuit din trahee, parenchim si fibre cu lignina, folosit ca material de constructie, drept combustibil etcetera ♢ Expresie A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simti nimic, a fi insensibil.
A se face de lemn = a intepeni; a deveni dur.
A ramane ca de lemn = a inlemni, a incremeni (din cauza unei surprize, unei emotii etcetera).
A ingheta lemn = a intepeni de frig, a ingheta tun.
2. Tulpina si ramurile unui arbore (sau arbust) taiat, servind pentru constructii, drept combustibil etcetera; bucata rupta sau taiata din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ♢ Expresie Doarme de poti sa tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu.
E ger de crapa lemnele, se spune cand e foarte frig.
3. (Înv. si popular) Copac, arbust. ♢ Compuse: lemn-cainesc = arbust cu frunze mici si groase, cu flori albe si fructe negre, cultivat prin gradini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = planta erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene si cu miros de lamaie; lemnus (Artemisia abrotanum). – Limba Latina Lignum.

Varianta definitie 2: Lemn substantiv verifica cuvantul: arbore, copac, pom.

Varianta definitie 3: Lemn substantiv (BOTANICA) lemn-cainesc (Ligustrum vulgare) = (regional) malin, malinita, lemnul-cainelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (regional) cioranglav, iarba-dulce, radacina-dulce; lemn-raios (Evonymus verrucosa) = salba-raioasa, (regional) vonicer, cerceii-babei (plural); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcam-galben, (regional) bobitel, drob, grozama-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (regional) alimon, lemnus, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (regional) limbricarita, iarba-sfanta, lemn-sfant, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vantului (Syringa josikaea) = (Transilvania) scumpie.

Varianta definitie 4: Lemn substantiv neutru, (bucati de arbore, arbori) plural lemne

Varianta definitie 5: Lemn -e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la plural Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. -e de foc. ♢ Ger de crapa -ele ger cumplit. A ramane - a ramane incremenit. 4) : --cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. -ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

Varianta definitie 6: Lemn (lemne), substantiv neutru –
1. Bustean. –
2. Arbore. –
3. Trunchi, buturuga, ciot. –
4. Surcea, tandara, retezatura. –
5. Vreascuri, trunchiuri (de foc). –
6. (Înv.) Crucea lui Iisus. –
7. (Rar) Cosciug, sicriu. – Mr. lemnu, megl. lemu, istr. lęmnę.
Limba Latina lĭgnum (Puscariu 963; Candrea-Dens., 976; REW 5034; DAR), conform limba italiana legno, sp. leño, port. lenho.
Sensul de „arbore” exista si in limba latina tirzie si in limba italiana; explicarea acestui sens prin influenta limba slava (veche) drĕvo (Șeineanu, Semasiol., 80; Rosetti, III, 99) este lipsita de fundament.
Derivat lemnus, substantiv neutru (betisor de tac sau puscoci de copil, intinzator al ferastraului de mina; scoarta folosita drept colorant; Trans., fosfor); lemnusca, substantiv feminin (planta, Lythrum salicaria); lemnos, adjectiv (de lemn, tare), cu sufix -os (dupa Puscariu 965; Candrea-Dens., 978; REW 5033 si DAR, din limba latina lĭgnōsus, conform mr. limnos); lemnoasa, substantiv feminin (varietate de struguri); lemniu, adjectiv (culoarea lemnului crud); lemnie, substantiv feminin (planta, Lythrum salicaria); lemnar, substantiv neutru ( taietor de lemne; tocator; dalta), cu sufix -ar (dupa REW 5032 si DAR, din limba latina lĭgnārium); lemnar, substantiv masculin (dulgher, timplar), cu acelasi sufix (dupa Puscariu 964; Candrea-Dens., 977 si DAR, din limba latina lĭgnārius, conform mr. limnar); lemnareasa, substantiv feminin (nevasta dulgherului); lemnarie, substantiv feminin (timplarie, depozit de lemne; cherestea, lemne de constructie); lemnarit, substantiv neutru (mestesugul lemnarului; impozit pe dreptul de a taia lemne); lemnama, substantiv feminin (multime de lemne), care pare sa reproduca limba latina lĭgnamen (DAR), se foloseste in Banat; lemnet, substantiv neutru (Oltenia, Banat, lemnarie, lemne multe), cu sufix -et; lemnitura, substantiv feminin (Trans., armatura care sustine galeria unei mine); inlemni (var. lemni), verb (a intepeni, a ajunge teapan; a ramine stupefiat, a ramine paf); lemnosa (var. lemnosi), verb reflexiv (a se face fibros). – Conform: untdelemn.