Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Leșui

1 * Cuvantul cu diacritice: leșuí
Cuvantul fara diacritice: lesui

Definitie: LEȘUI, leșuiesc, verb IV. Tranzitiv (Regional) A provoca o stare de slăbiciune, de sfârșeală. – Conform: l e ș i n.

2 * Cuvantul cu diacritice: leșuí
Cuvantul fara diacritice: lesui

Definitie: leșui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural leșuiesc, imperfect 3 singular leșuia; conjunctie: prezent 3 singular și plural leșuiască

3 * Cuvantul cu diacritice: leșuí leșuiésc leșuít
Cuvantul fara diacritice: lesui

Definitie: leșui (leșuiesc, leșuit), verb – A slăbi, a lua puterea, a rămîne fără putere. Sl. lišiti „a lipsi”, conform lehăi. – Derivat leșuială, substantiv feminin (slăbire, leșin); leșin, substantiv neutru (slăbiciune, pierderea cunoștinței), probabil în loc de leșin(i)e, conform bulgara, limba rusa lišenie „pierdere, privare”; leșina, verb (a pierde cunoștința; a pierde puterea), conform limba sarba: lješivati „a pierde puterea”; leșinat, adjectiv (slăbit, fără cunoștință; fad, searbăd); leșinătură, substantiv feminin (slăbiciune; stîrpitură). Părerile variază destul cu privire la originea acestor cuvinte. După Cihac, II, 669, leșina (mr. lișinare) ar veni din limba greaca (veche) ỏλιγώνομαι, fiind un cuvînt identic cu a ligni. Pentru Philippide, Principii, 148 și Iordan, BF, IX, 153 este un der. din leș „cadavru”; după Tiktin, există o legătură între leșin și lehamite, care pare certă, însă nu pe calea indicată de el. În sfîrșit, după Candrea-Dens., 983; Pascu, I, 108; Densusianu, GS, II, 19; Rosetti, I, 168; Buescu, RPF, III, 356, e vorba de un reprezentant al limba latina laesionāre, din laesiōnem, greu de admis din punct de vedere semantic.