Leșui
Definitie, sens si explicatie
1Lesui, lesuiesc, verb Iv.
Tranzitiv (Regional) A provoca o stare de slabiciune, de sfarseala. – Conform: l e s i n.
Tranzitiv (Regional) A provoca o stare de slabiciune, de sfarseala. – Conform: l e s i n.
2Lesui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural lesuiesc, imperfect 3 singular lesuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural lesuiasca
3Lesui (lesuiesc, lesuit), verb – A slabi, a lua puterea, a ramine fara putere.
Sl. lišiti „a lipsi”, conform lehai. – Derivat lesuiala, substantiv feminin (slabire, lesin); lesin, substantiv neutru (slabiciune, pierderea cunostintei), probabil in loc de *lesin(i)e, conform bulgara, limba rusa lišenie „pierdere, privare”; lesina, verb (a pierde cunostinta; a pierde puterea), conform limba sarba: lješivati „a pierde puterea”; lesinat, adjectiv (slabit, fara cunostinta; fad, searbad); lesinatura, substantiv feminin (slabiciune; stirpitura).
Parerile variaza destul cu privire la originea acestor cuvinte.
Dupa Cihac, Ii, 669, lesina (mr. lisinare) ar veni din limba greaca (veche) ỏλιγώνομαι, fiind un cuvint identic cu a ligni.
Pentru Philippide, Principii, 148 si Iordan, Bf, Ix, 153 este un der. din les „cadavru”; dupa Tiktin, exista o legatura intre lesin si lehamite, care pare certa, insa nu pe calea indicata de el.
În sfirsit, dupa Candrea-dens., 983; Pascu, I, 108; Densusianu, Gs, Ii, 19; Rosetti, I, 168; Buescu, Rpf, Iii, 356, e vorba de un reprezentant al limba latina *laesionāre, din laesiōnem, greu de admis din punct de vedere semantic.
Sl. lišiti „a lipsi”, conform lehai. – Derivat lesuiala, substantiv feminin (slabire, lesin); lesin, substantiv neutru (slabiciune, pierderea cunostintei), probabil in loc de *lesin(i)e, conform bulgara, limba rusa lišenie „pierdere, privare”; lesina, verb (a pierde cunostinta; a pierde puterea), conform limba sarba: lješivati „a pierde puterea”; lesinat, adjectiv (slabit, fara cunostinta; fad, searbad); lesinatura, substantiv feminin (slabiciune; stirpitura).
Parerile variaza destul cu privire la originea acestor cuvinte.
Dupa Cihac, Ii, 669, lesina (mr. lisinare) ar veni din limba greaca (veche) ỏλιγώνομαι, fiind un cuvint identic cu a ligni.
Pentru Philippide, Principii, 148 si Iordan, Bf, Ix, 153 este un der. din les „cadavru”; dupa Tiktin, exista o legatura intre lesin si lehamite, care pare certa, insa nu pe calea indicata de el.
În sfirsit, dupa Candrea-dens., 983; Pascu, I, 108; Densusianu, Gs, Ii, 19; Rosetti, I, 168; Buescu, Rpf, Iii, 356, e vorba de un reprezentant al limba latina *laesionāre, din laesiōnem, greu de admis din punct de vedere semantic.