1
A licenția licențiez tranzitiv rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<franceză licencier
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Licenția verb I. tranzitiv A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pronume -ți-a, prezent indicativ 3,6 -iază, germană -iind. / < franceză licencier, italiană licenziare].
DN – dicționar de neologisme
3
Licenția, licențiez, verb I. Tranzitiv (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pronunțat: -ți-a] – Din franceză Licencier (după licență).
DEX – dicționarul explicativ
4
Licenția verb tranzitiv a concedia pe cineva din seviciu. (< franceză licencier)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Licenția verb (silabe -ți-a), indicativ prezent 1 singular licențiez, 1 plural licențiem (silabe -ți-em); conjuncție prezent 3 singular și plural licențieze; germană licențiind (silabe -ți-ind)
DOOM – dicționarul ortografic