Definitie Lingură - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LingurĂ, linguri, substantiv feminin I.
1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcatuit dintr-o parte ovala scobita si dintr-o coada. ♢ Expresie (Familiar) A atarna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gat (sau in, de brau) = a lasa pe cineva nemancat fiindca a venit tarziu la masa.
A(-si) manca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuieste prea mult, care risipeste.
2. Continutul unei linguri (I 1).
3. (Reg.; in sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului.
4. Compus: lingura-zanelor = ciuperca lemnoasa, bruna-roscata, ce creste pe trunchiul si pe radacinile arborilor; lingurita, lingurita-zanei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor parti de instrumente sau de masini asemanatoare cu o lingura (I 1).
1. Tub cilindric inchis la capatul de jos cu unul sau cu doua ventile, folosit la extractia titeiului, la curatarea gaurii de sonda sau la cimentat.
2. Unealta de rotarie sau de dogarie, folosita la gaurirea butucului rotii sau la efectuarea vranelor butoaielor.
3. Naluca metalica folosita la pescuit. – Limba Latina Lingula.

Varianta definitie 2: LingurĂ substantiv verifica cuvantul: cancioc, caus, crasnic.

Varianta definitie 3: Lingura substantiv feminin, g.-d. art. lingurii; plural linguri

Varianta definitie 4: Lingura (linguri), substantiv feminin –
1. Obiect cu care se maninca. –
2. Continutul obiectului de sub-
1. –
3. Instrument de sfredelit. –
4. Planta, Asarum europauem. –
5. (Banat) Mormoloc. –
6. Sonda, sfredel de sondare. – Mr., megl. lingura, istr. lingurę.
Limba Latina lĭngŭla, forma atestata de Marcial, rezultata din incrucisarea dintre lĭgula „lingura” cu lingĕre „a linge” (Keller, Lat.
Wolksetymologie, 85; Puscariu 981; Candrea-Dens., 1002; REW 5036), conform sp. legra (Corominas, III, 60; Rosetti, I, 169, crede ca s-a pastrat numai in rom.).
Derivat lingurar, substantiv masculin (cel ce face linguri si alte obiecte de lemn; era o specialitate a unor grupuri de tigani nomazi, care purtau acest nume); lingurica (var. linguric, lingurea), substantiv feminin (epigastru, partea superioara a abdomenului; planta, Cochlearia officinalis); linguras, substantiv neutru (Mold. de S., epigastru); lingurita, substantiv feminin; linguroi, substantiv neutru (polonic); lingurus, substantiv masculin (Banat, mormoloc).
Din rom. provine bulgara lingur „tigan care face linguri de lemn” (Capidan, Raporturile, 132).