Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lingură

1 * Cuvantul cu diacritice: língură
Cuvantul fara diacritice: lingura

Definitie: LINGURĂ, linguri, substantiv feminin I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită și dintr-o coadă. ♢ Expresie (Familiar) A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă. A(-și) mânca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuiește prea mult, care risipește. 2. Conținutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; în sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-zânelor = ciupercă lemnoasă, brună-roșcată, ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor; linguriță, lingurița-zânei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură (I 1). 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile, folosit la extracția țițeiului, la curățarea găurii de sondă sau la cimentat. 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie, folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. Nălucă metalică folosită la pescuit. – Limba Latina lingula.

2 * Cuvantul cu diacritice: língură
Cuvantul fara diacritice: lingura

Definitie: LINGURĂ substantiv verifica cuvantul: cancioc, căuș, crâsnic.

3 * Cuvantul cu diacritice: língură
Cuvantul fara diacritice: lingura

Definitie: lingură substantiv feminin, g.-d. art. lingurii; plural linguri

4 * Cuvantul cu diacritice: língură línguri
Cuvantul fara diacritice: lingura

Definitie: lingură (linguri), substantiv feminin – 1. Obiect cu care se mănîncă. – 2. Conținutul obiectului de sub-1. – 3. Instrument de sfredelit. – 4. Plantă, Asarum europauem. – 5. (Banat) Mormoloc. – 6. Sondă, sfredel de sondare. – Mr., megl. lingură, istr. lingurę. Limba Latina lĭngŭla, formă atestată de Marcial, rezultată din încrucișarea dintre lĭgula „lingură” cu lingĕre „a linge” (Keller, Lat. Wolksetymologie, 85; Pușcariu 981; Candrea-Dens., 1002; REW 5036), conform sp. legra (Corominas, III, 60; Rosetti, I, 169, crede că s-a păstrat numai în rom.). Derivat lingurar, substantiv masculin (cel ce face linguri și alte obiecte de lemn; era o specialitate a unor grupuri de țigani nomazi, care purtau acest nume); lingurică (var. linguric, lingurea), substantiv feminin (epigastru, partea superioară a abdomenului; plantă, Cochlearia officinalis); linguraș, substantiv neutru (Mold. de S., epigastru); linguriță, substantiv feminin; linguroi, substantiv neutru (polonic); linguruș, substantiv masculin (Banat, mormoloc). Din rom. provine bulgara lingur „țigan care face linguri de lemn” (Capidan, Raporturile, 132).