Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Linie

1 * Cuvantul cu diacritice: línie
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: LINIE substantiv feminin 1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etcetera 3. descendență, filiație. 4. sistem de fortificații. ♢ șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♢ legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (plural) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ♢ ținută. 8. (figurativ) orientare; direcție. 9. (poligr.) rând într-o pagină. ♢ placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 1⁰. riglă. 1¹. (mar.) ecuator. 1². gamă de produse (cosmetice). (< limba latina linea, limba germana Linie, franceza ligne)

2 * Cuvantul cu diacritice: línie
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: LINIE, linii, substantiv feminin 1. Trăsătură simplă și continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafață cu tocul, cu creta, cu creionul etcetera ♦ (Matematica) Traiectorie descrisă de un punct material într-o mișcare continuă sau de intersecția a două suprafețe. 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcție sau leagă (pe o hartă, pe un plan etcetera) diferite puncte în spațiu. ♢ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafața exterioară a unei nave în timpul plutirii. ♢ Locutiune prep. La (sau în) linia... = în dreptul..., la nivelul... 3. (Familiar) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuță. 4. Riglă. 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești, egală cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (În loc.) În linie = în șir drept, în rând, în aliniere. 7. (Livresc) Rând de cuvinte într-o pagină scrisă. 8. Succesiune, serie a strămoșilor sau a descendenților; filiație. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortificații, de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu, a unui punct strategic etcetera ♢ Linie de bătaie (sau de luptă) = desfășurare sistematică a unor forțe militare în vederea luptei; întindere a frontului ocupat de trupele care luptă. Linie de apărare = întărire alcătuită din fortificații și trupe. 10. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile; porțiune delimitată dintr-o asemenea rețea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ♦ Direcție, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etcetera care fac legătura între două sau mai multe puncte. ♢ Linie electrică = ansamblul conductelor, dispozitivelor și construcțiilor care asigură transmiterea la distanță a energiei electrice. Linie telefonică (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac legătura între mai multe posturi telefonice sau între posturi și centralele telefonice. Linie telegrafică = totalitatea conductelor și instalațiilor dintre un emițător și un receptor telegrafic. Linie de întârziere = dispozitiv folosit pentru întârzierea semnalelor electrice. ♦ Linie tehnologică = a) organizare a procesului de fabricație, în care operațiile sunt efectuate la locuri de muncă dispuse în ordinea succesiunii operațiilor de fabricare; b) ansamblu de mașini de lucru, instalații și mijloace de transport dintr-o fabrică sau uzină, dispuse în ordinea succesiunii operațiilor prevăzute de procesul tehnologic. Linie automată = complex de mașini-unelte sau agregate care execută în mod automat operațiile de prelucrare a unor piese, organe de mașini, produse etcetera și care asigură transportul acestora de la o mașină la alta fără intervenția muncitorului. 13. (Mai ales la plural) Trăsătură caracteristică ce dă forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, în special al unei figuri; contur, profil. ♦ Figurativ Trăsătură fundamentală, punct esențial (ale unei probleme). ♢ Locutiune adverb În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără a intra în detalii. 14. Figurativ Orientare principală, direcție a unui curent, a unei opinii etcetera 15. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduită. – Din limba latina linea, limba italiana linea, limba germana Linie, franceza ligne.

3 * Cuvantul cu diacritice: línie
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: LINIE substantiv verifica cuvantul: rând.

4 * Cuvantul cu diacritice: línie
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: LINIE substantiv 1. (rar) liniament. (A tras câteva - para-lele.) 2. linie frântă = zigzag. 3. verifica cuvantul: riglă. 4. verifica cuvantul: dungă. 5. dungă, (Transilvania și Banat) ștraif. (A tras o - la prispa casei.) 6. verifica cuvantul: liniuță. 7. linie-ferată verifica cuvantul: cale ferată. 8. trăsătură, (învechit) trăsură. (Din câteva -ii i-a făcut portretul.) 9. verifica cuvantul: trăsătură. 10. verifica cuvantul: siluetă. 11. itinerar, traseu. (- aeriană București-Belgrad.) 12. verifica cuvantul: cale. 13. verifica cuvantul: direcție. 14. verifica cuvantul: descendență. 15. verifica cuvantul: margine.

5 * Cuvantul cu diacritice: línie
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: linie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. linia (silabe -ni-a), g.-d. art. liniei; plural linii, art. liniile (silabe -ni-i-)

6 * Cuvantul cu diacritice: línie -i
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: LINIE -i f. 1) Trăsătură continuă (făcută cu creionul, cu penița etcetera) pe o suprafață plană, având o singură dimensiune. 2) Figură geometrică obținută prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersecția a două planuri. - dreaptă. - frântă. 3) Instrument format dintr-o bară gradată folosită la trasarea liniilor drepte și pentru măsurări; riglă. 4) Fiecare dintre trăsăturile paralele de pe un caiet. 5) Trăsătură (reală sau imaginară) care indică o limită, o direcție dată etcetera ♢ -a orizontului dunga de la intersecția aparentă a suprafeței pământului cu bolta cerească. În - unul lângă altul. 6) Consecvență privind legăturile de rudenie între generații; descendență; filiație. ♢ În - dreaptă (sau directă) din tată în fiu. 7) Sistem de fortificații și trupe. ♢ -a întâi (sau -a de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan într-o bătălie. 8) Traseu al unei căi de comunicație. - de cale ferată. - aeriană. 9) Rețea de fire care asigură transmiterea la distanță a energiei electrice. - electrică. - telefonică (sau de telefon). 10) la plural Trăsături caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. -ile feței. 11) Orientare, direcție de acțiune într-o activitate. [G.-D. liniei; Sil. -ni-e] limba latina linea, limba germana Linie, franceza ligne

7 * Cuvantul cu diacritice: línie
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: LINIE substantiv feminin 1. Figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. Trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etcetera 3. Descendență, filiație. 4. Sistem de fortificații. ♢ Navă de linie verifica cuvantul: navă. ♦ Șirul luptătorilor într-o bătălie; șir de tranșee; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. Cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. Legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♦ Legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (La plural) Trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ♦ Ținută. 8. (Figurat) Orientare; direcție. 9. (Poligr.) Rând într-o pagină. ♦ Placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 10. Riglă. 11. (Mar.) Ecuator. [Pronume -ni-e, gen. -iei. / < lat., limba italiana linea, conform limba germana Linie].

8 * Cuvantul cu diacritice: línie línii
Cuvantul fara diacritice: linie

Definitie: linie (linii), substantiv feminin – 1. Dreaptă, dungă. – 2. Șir, rînd. – 3. Formație de trupe în ordin de bătaie. – 4. Legătură de comunicații. – 5. Rînd. – 6. Riglă. – 7. Stirpe, descendență. – 8. (Înv.) Măsură de dimensiuni, valorează 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) în Muntenia și 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) în Mold. – 9. Obiect cu care se băteau școlarii la palmă. Limba Latina, limba italiana linea (secolul XVIII). – der. liniuță, substantiv feminin (riglă mică; cratimă); linia, verb (a trage linii), folosit mai ales la part., conform limba italiana lineato; alinia, verb, format după franceza aligner; liniar (var. linear), adjectiv , din franceza lineal; sublinia, verb, după franceza souligner.