Definitie Linie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Linie substantiv feminin
1. figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete.
2. trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etcetera
3. descendenta, filiatie.
4. sistem de fortificatii. ♢ sirul luptatorilor intr-o batalie; directia generala a pozitiilor trupelor.
5. cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate.
6. legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♢ legatura de telecomunicatii intre doua puncte.
7. (plural) trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♢ tinuta.
8. (figurativ) orientare; directie.
9. (poligr.) rand intr-o pagina. ♢ placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. rigla. 11. (mar.) ecuator. 12. gama de produse (cosmetice). (< limba latina linea, limba germana Linie, franceza ligne)

Varianta definitie 2: Linie, linii, substantiv feminin
1. Trasatura simpla si continua (de forma unui fir) facuta pe o suprafata cu tocul, cu creta, cu creionul etcetera ♦ (Matematica) Traiectorie descrisa de un punct material intr-o miscare continua sau de intersectia a doua suprafete.
2. Trasatura reala sau imaginara care indica o limita, o directie sau leaga (pe o harta, pe un plan etcetera) diferite puncte in spatiu. ♢ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafata exterioara a unei nave in timpul plutirii. ♢ Locutiune prep.
La (sau in) linia... = in dreptul..., la nivelul...
3. (Familiar) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuta.
4. Rigla.
5. Unitate de masura de lungime folosita in tarile romanesti, egala cu a zecea parte dintr-un deget.
6. (În loc.) În linie = in sir drept, in rand, in aliniere.
7. (Livresc) Rand de cuvinte intr-o pagina scrisa.
8. Succesiune, serie a stramosilor sau a descendentilor; filiatie.
9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortificatii, de adaposturi si de baraje militare destinate sa intareasca apararea unui teritoriu, a unui punct strategic etcetera ♢ Linie de bataie (sau de lupta) = desfasurare sistematica a unor forte militare in vederea luptei; intindere a frontului ocupat de trupele care lupta.
Linie de aparare = intarire alcatuita din fortificatii si trupe.
10. (Adesea urmat de determinari care arata felul) Ansamblu al instalatiilor si al retelei de sine pe care circula trenurile, tramvaiele sau metrourile; portiune delimitata dintr-o asemenea retea.
11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ♦ Directie, sens.
12. Ansamblu de fire, de cabluri etcetera care fac legatura intre doua sau mai multe puncte. ♢ Linie electrica = ansamblul conductelor, dispozitivelor si constructiilor care asigura transmiterea la distanta a energiei electrice.
Linie telefonica (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac legatura intre mai multe posturi telefonice sau intre posturi si centralele telefonice.
Linie telegrafica = totalitatea conductelor si instalatiilor dintre un emitator si un receptor telegrafic.
Linie de intarziere = dispozitiv folosit pentru intarzierea semnalelor electrice. ♦ Linie tehnologica = A) organizare a procesului de fabricatie, in care operatiile sunt efectuate la locuri de munca dispuse in ordinea succesiunii operatiilor de fabricare; B) ansamblu de masini de lucru, instalatii si mijloace de transport dintr-o fabrica sau uzina, dispuse in ordinea succesiunii operatiilor prevazute de procesul tehnologic.
Linie automata = complex de masini-unelte sau agregate care executa in mod automat operatiile de prelucrare a unor piese, organe de masini, produse etcetera si care asigura transportul acestora de la o masina la alta fara interventia muncitorului.
13. (Mai ales la plural) Trasatura caracteristica ce da forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, in special al unei figuri; contur, profil. ♦ Figurativ Trasatura fundamentala, punct esential (ale unei probleme). ♢ Locutiune adverb În linii generale (sau mari) = in ansamblu, fara a intra in detalii.
14. Figurativ Orientare principala, directie a unui curent, a unei opinii etcetera
15. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Fel, chip, mod; criteriu.
Linie de conduita. – Din limba latina Linea, limba italiana Linea, limba germana Linie, franceza Ligne.

Varianta definitie 3: Linie substantiv verifica cuvantul: rand.

Varianta definitie 4: Linie substantiv
1. (rar) liniament. (A tras cateva - para-lele.)
2. linie franta = zigzag.
3. verifica cuvantul: rigla.
4. verifica cuvantul: dunga.
5. dunga, (Transilvania si Banat) straif. (A tras o - la prispa casei.)
6. verifica cuvantul: liniuta.
7. linie-ferata verifica cuvantul: cale ferata.
8. trasatura, (invechit) trasura. (Din cateva -ii i-a facut portretul.)
9. verifica cuvantul: trasatura.
10. verifica cuvantul: silueta.
11. itinerar, traseu. (- aeriana Bucuresti-Belgrad.)
12. verifica cuvantul: cale.
13. verifica cuvantul: directie.
14. verifica cuvantul: descendenta.
15. verifica cuvantul: margine.

Varianta definitie 5: Linie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. linia (silabe -ni-a), g.-d. art. liniei; plural linii, art. liniile (silabe -ni-i-)

Varianta definitie 6: Linie -i f. 1) Trasatura continua (facuta cu creionul, cu penita etcetera) pe o suprafata plana, avand o singura dimensiune. 2) Figura geometrica obtinuta prin deplasarea unui punct pe un plan sau prin intersectia a doua planuri. - dreapta. - franta. 3) Instrument format dintr-o bara gradata folosita la trasarea liniilor drepte si pentru masurari; rigla. 4) Fiecare dintre trasaturile paralele de pe un caiet. 5) Trasatura (reala sau imaginara) care indica o limita, o directie data etcetera ♢ -a orizontului dunga de la intersectia aparenta a suprafetei pamantului cu bolta cereasca. În - unul langa altul. 6) Consecventa privind legaturile de rudenie intre generatii; descendenta; filiatie. ♢ În - dreapta (sau Directa) din tata in fiu. 7) Sistem de fortificatii si trupe. ♢ -a intai (sau -a de foc) parte a trupelor care stau pe primul plan intr-o batalie. 8) Traseu al unei cai de comunicatie. - de cale ferata. - aeriana. 9) Retea de fire care asigura transmiterea la distanta a energiei electrice. - electrica. - telefonica (sau De telefon). 10) la plural Trasaturi caracteristice care dau forma sau conturul unui obiect. -ile fetei. 11) Orientare, directie de actiune intr-o activitate. [G.-D. Liniei; Sil. -ni-e] /<lat. linea, limba germana Linie, franceza ligne

Varianta definitie 7: Linie substantiv feminin
1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete.
2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etcetera
3. Descendenta, filiatie.
4. Sistem de fortificatii. ♢ Nava de linie verifica cuvantul: Nava. ♦ Șirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor.
5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate.
6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte.
7. (La plural) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Ținuta.
8. (Figurat) Orientare; directie.
9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile.
10. Rigla.
11. (Mar.) Ecuator. [Pronume -ni-e, gen. -iei. / < lat., limba italiana linea, conform limba germana Linie].

Varianta definitie 8: Linie (linii), substantiv feminin –
1. Dreapta, dunga. –
2. Șir, rind. –
3. Formatie de trupe in ordin de bataie. –
4. Legatura de comunicatii. –
5. Rind. –
6. Rigla. –
7. Stirpe, descendenta. –
8. (Înv.) Masura de dimensiuni, valoreaza 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) in Muntenia si 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) in Mold. –
9. Obiect cu care se bateau scolarii la palma.
Limba Latina, limba italiana linea (secolul XVIII). – der. liniuta, substantiv feminin (rigla mica; cratima); linia, verb (a trage linii), folosit mai ales la part., conform limba italiana lineato; alinia, verb, format dupa franceza aligner; liniar (var. linear), adjectiv , din franceza lineal; sublinia, verb, dupa franceza souligner.