1
Lipăi, lipăi, verb IV.
Intranzitiv
1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi.
2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prezent indicativ și: lipăiesc. – Variantă: Lăpăi, lepăi, leopăi verb IV] – Lipa + sufix -ăi. Conform bulgară l a p a masculin
Intranzitiv
1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi.
2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prezent indicativ și: lipăiesc. – Variantă: Lăpăi, lepăi, leopăi verb IV] – Lipa + sufix -ăi. Conform bulgară l a p a masculin
DEX – dicționarul explicativ
2
Lipăi, lipăiesc, verb IV.
1. Intranzitiv și tranzitiv A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci.
2. Intranzitiv (Despre câini) A bea apa cu zgomot. [Prezent indicativ și: lipăi. – Variantă: Lăpăi, lepăi, leopăi verb IV] – Din Lipa.
1. Intranzitiv și tranzitiv A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci.
2. Intranzitiv (Despre câini) A bea apa cu zgomot. [Prezent indicativ și: lipăi. – Variantă: Lăpăi, lepăi, leopăi verb IV] – Din Lipa.
DEX – dicționarul explicativ
3
A lipăi lipăi intranzitiv 1) A produce un zgomot caracteristic, mergând desculț sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba, înghițind hrana sau un lichid. /Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Lipăi verb, indicativ și conjuncție prezent 1 singular lipăi/lipăiesc, imperfect 3 singular lipăia
DOOM – dicționarul ortografic