Lipsi
Definitie, sens si explicatie
1Lipsi substantiv masculin dans modern in masura de 6/4, aparut la Leipzig; melodia corespunzatoare. (< limba germana Lipsi, conform Lipsia /Leipzig/)
2Lipsi, lipsesc, verb Iv.
1. Intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) gasi (acolo unde in mod normal trebuia sa se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva.
Ce-ti lipseste?
2. Intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de fata, a nu se gasi undeva intr-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a disparea, a fugi.
3. Intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neindestulator. ♢ Expresie Putin lipseste (sau a lipsit) (ca) sa (sau ca)... = cat pe-aici, aproape sa...
Asta (sau atata) (ii) mai lipseste, se zice in fata unei perspective neplacute, adaugata la o neplacere deja existenta.
4. Intranzitiv (Mai ales in constructii negative) A se da in laturi (de la ceva), a nu indeplini o obligatie, o datorie; a se codi, a ezita.
5. Reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva, a renunta. ♦ Tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face sa duca lipsa de ceva; a priva. – Din limba neogreaca: Lipso (viit. lui lipo).
1. Intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) gasi (acolo unde in mod normal trebuia sa se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva.
Ce-ti lipseste?
2. Intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de fata, a nu se gasi undeva intr-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a disparea, a fugi.
3. Intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neindestulator. ♢ Expresie Putin lipseste (sau a lipsit) (ca) sa (sau ca)... = cat pe-aici, aproape sa...
Asta (sau atata) (ii) mai lipseste, se zice in fata unei perspective neplacute, adaugata la o neplacere deja existenta.
4. Intranzitiv (Mai ales in constructii negative) A se da in laturi (de la ceva), a nu indeplini o obligatie, o datorie; a se codi, a ezita.
5. Reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva, a renunta. ♦ Tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face sa duca lipsa de ceva; a priva. – Din limba neogreaca: Lipso (viit. lui lipo).
3A lipsi antonim: a se afla
4Lipsi verb verifica cuvantul: codi, dezerta, disparea, ezita, fugi, pregeta, sovai.
5Lipsi verb
1. verifica cuvantul: absenta.
2. (livresc) a frustra, a priva, (invechit) a slabi, (figurativ) a vaduvi. (A - de un drept, de un bun.)
3. verifica cuvantul: dispensa.
1. verifica cuvantul: absenta.
2. (livresc) a frustra, a priva, (invechit) a slabi, (figurativ) a vaduvi. (A - de un drept, de un bun.)
3. verifica cuvantul: dispensa.
6Lipsi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural lipsesc, imperfect 3 singular lipsea; conjunctie: prezent 3 singular si plural lipseasca; imper. 2 singular lipseste
7A Lipsi -esc
1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsa; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci cand ar trebui sa existe in mod normal. 3) A fi in cantitate insuficienta; a nu fi de ajuns. ♢ A-i - cuiva o doaga a nu fi in toate mintile. 4) A se dispensa de ceva.
2. tranzitiv (persoane) A face sa nu mai beneficieze de ceva inerent si necesar; a priva. /<ngr. lipso
1. intranz. 1) (despre persoane) A fi lipsa; a absenta. 2) A nu fi prezent atunci cand ar trebui sa existe in mod normal. 3) A fi in cantitate insuficienta; a nu fi de ajuns. ♢ A-i - cuiva o doaga a nu fi in toate mintile. 4) A se dispensa de ceva.
2. tranzitiv (persoane) A face sa nu mai beneficieze de ceva inerent si necesar; a priva. /<ngr. lipso
8Lipsi substantiv neutru Dans modern in masura de 6/4, aparut la Leipzig; melodia acestui dans. [< limba germana Lipsi, conform Lipsia – denumire latinizanta pentru Leipzig].
9Lipsi (lipsesc, lipsit), verb –
1. A nu fi, a nu se gasi. –
2. A suprima, a scoate. –
3. A absenta. –
4. A separa, a desparti. –
5. (Înv.) A se lasa de. –
6. (Refl.) A parasi, a renunta la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire.
Gr. λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate in parte prin intermediul limba slava (veche) lipsati (conform Miklosich, Etym.
Wb., 170; Berneker 723) care este din secolul Xiv (Mazon, Melanges Vendryès, 266); conform limba albaneza lipsem, bulgara lipsuvam.
Secolul Xvii.
Derivat lipsa, substantiv feminin (carenta; absenta; necesitate), postverbal (dupa Roesler 571, din limba greaca (veche) λεĩψις); e dubletul lui lipsis, substantiv feminin (lipsa, carenta), secolul Xviii, cuvant invechit, direct din limba neogreaca: λεĩψις (Galdi 207); lipsit, adjectiv (nerod, prost); lipsinta, substantiv feminin (invechit, lipsa); nelipsit, adjectiv (care se afla pretutindeni).
Miklosich, Bulg., 126 crede ca bulgara lipsuvam provine din rom., ceea ce nu e sigur.
1. A nu fi, a nu se gasi. –
2. A suprima, a scoate. –
3. A absenta. –
4. A separa, a desparti. –
5. (Înv.) A se lasa de. –
6. (Refl.) A parasi, a renunta la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire.
Gr. λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate in parte prin intermediul limba slava (veche) lipsati (conform Miklosich, Etym.
Wb., 170; Berneker 723) care este din secolul Xiv (Mazon, Melanges Vendryès, 266); conform limba albaneza lipsem, bulgara lipsuvam.
Secolul Xvii.
Derivat lipsa, substantiv feminin (carenta; absenta; necesitate), postverbal (dupa Roesler 571, din limba greaca (veche) λεĩψις); e dubletul lui lipsis, substantiv feminin (lipsa, carenta), secolul Xviii, cuvant invechit, direct din limba neogreaca: λεĩψις (Galdi 207); lipsit, adjectiv (nerod, prost); lipsinta, substantiv feminin (invechit, lipsa); nelipsit, adjectiv (care se afla pretutindeni).
Miklosich, Bulg., 126 crede ca bulgara lipsuvam provine din rom., ceea ce nu e sigur.