Definitie Locui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Locui, locuiesc, verb IV.
1. Intranzitiv A-si avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinta undeva; a sta, a sedea undeva, a domicilia.
2. Tranzitiv (Înv.) A aseza pe cineva intr-un loc; a stabili, a coloniza. – Din limba maghiara Lakni (dupa Loc).

Varianta definitie 2: Locui verb verifica cuvantul: coloniza, dainui, dura, exista, fi, mentine, pastra, perpetua, persista, ramane, trai, tine, vietui.

Varianta definitie 3: Locui verb
1. a domicilia, a fi, a sta, a sedea, (popular) a haladui, a salaslui, (invechit si reg.) a baciui, (regional) a salasi, (invechit) a salasui. (Mama a - o vreme la Bacau.)
2. verifica cuvantul: popula.

Varianta definitie 4: Locui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural locuiesc, imperfect 3 singular locuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural locuiasca

Varianta definitie 5: A locui -iesc 1. instranzitiv A fi asezat cu traiul (undeva); a trai.
2. tranzitiv cuvant invechitA instala cu traiul (intr-un loc nou). /<ung. lakni

Varianta definitie 6: Locui (locuiesc, locuit), verb – A trai, a avea resedinta. – Varianta lacui.
Mag. lakni (Cihac, II, 511; Tiktin; Galdi, Dict., 93).
Rezultatul normal, lacui, azi cuvant invechit, a fost apropiat de loc.
Conform: limba slava (veche) lakuvati, care apare numai in acte de proveninta romina, si in bulgara din Trans. lakuva (Miklosich, Bulg., 126).
Derivat locas (var. lacas), substantiv neutru (locuinta), din mag. lakas; locuinta, substantiv feminin (casa de locuit), cu sufix -inta; locuitor, substantiv masculin; conlocui, verb (a trai impreuna), format dupa franceza cohabiter; conlocuitor, adjectiv , cuvint fortat de regimul comunist.