Luciu -ie
Definitie, sens si explicatie
1Luciu, -ie, (I) lucii, adjectiv , (Ii) luciuri, substantiv neutru I. Adjectiv
1. (Despre obiecte) Care rasfrange razele de lumina, care luceste (1); lucitor, lucios.
2. Cu lustru1, lustruit; neted; prin extensiune alunecos. ♢ Expresie Saracie lucie = saracie mare; mizerie. (Adverbial) Sarac luciu = foarte sarac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis.
3. (Despre terenuri, drumuri etcetera) Acoperit de gheata; lunecos. Ii. Substantiv neutru: Aspect al suprafetei unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafata stralucitoare a unor obiecte care rasfrang razele de lumina. ♦ Figurativ Stralucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din Luci (derivat regresiv).
1. (Despre obiecte) Care rasfrange razele de lumina, care luceste (1); lucitor, lucios.
2. Cu lustru1, lustruit; neted; prin extensiune alunecos. ♢ Expresie Saracie lucie = saracie mare; mizerie. (Adverbial) Sarac luciu = foarte sarac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis.
3. (Despre terenuri, drumuri etcetera) Acoperit de gheata; lunecos. Ii. Substantiv neutru: Aspect al suprafetei unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafata stralucitoare a unor obiecte care rasfrang razele de lumina. ♦ Figurativ Stralucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din Luci (derivat regresiv).
2Luciu substantiv verifica cuvantul: pin.
3Luciu substantiv lustru, stralucire, (invechit) perdaf. (- unei suprafete.)
4Luciu adjectiv lucios, lustruit. (O suprafata -.)
5Luciu adjectiv verifica cuvantul: lucios, lucitor, scanteietor, sclipitor, stralucit, stralucitor.
6Luciu adjectiv m. [-ciu pronume -ciu], f. lucie (silabe -ci-e); plural m. si feminin: lucii
7Luciu substantiv neutru [-ciu pronume -ciu], art. luciul; plural luciuri
8Luciu2 -ri n.
Suprafata stralucitoare a unor obiecte; suprafata foarte neteda; lustru. -l apei. ♢ A da - parchetului a face sa straluceasca parchetul. /v. a luci
Suprafata stralucitoare a unor obiecte; suprafata foarte neteda; lustru. -l apei. ♢ A da - parchetului a face sa straluceasca parchetul. /v. a luci
9Luciu1 -e (-i) 1) Care luceste; lucios; lucitor. 2) Care a fost lustruit; cu lustru. ♢ Saracie -e saracie mare; mizerie. [Silabe -ciu] /v. a luci