1
Lucrătură, lucrături, substantiv feminin
1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție.
2. Figurat (Familiar) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + sufix -ătură.
1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție.
2. Figurat (Familiar) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + sufix -ătură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Lucrătură substantiv feminin (silabe -cră-), genitiv-dativ articulat lucrăturii; plural lucrături
DOOM – dicționarul ortografic