Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lucra

1 * Cuvantul cu diacritice: lucrá
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: LUCRA, lucrez, verb I. 1. Intranzitiv și tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ Expresie (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă. 2. Intranzitiv A fi în mișcare, în acțiune; a dezvolta o activitate într-o direcție oarecare; a funcționa. 3. Intranzitiv A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranzitiv A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecționa; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranzitiv Figurativ (Familiar) A unelti împotriva cuiva. [Prez. indicativ și: (regional) lucru] – Limba Latina lucubrare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a lucra
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: A lucra antonim: a (se) odihni, a ședea, a trândăvi, a trântori

3 * Cuvantul cu diacritice: lucrá
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: LUCRA verb verifica cuvantul: acționa, complota, conjura, conspira, unelti.

4 * Cuvantul cu diacritice: lucrá
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: LUCRA verb 1. verifica cuvantul: munci. 2. verifica cuvantul: activa. 3. a funcționa, a servi, a sluji, (învechit) a posluși. (- de 20 de ani ca laborantă.) 4. verifica cuvantul: prelucra. 5. verifica cuvantul: cultiva. 6. verifica cuvantul: funcționa.

5 * Cuvantul cu diacritice: lucrá
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: lucra verb (silabe -cra), indicativ prezent 1 singular lucrez, 2 singular lucrezi, 3 singular și plural lucrează

6 * Cuvantul cu diacritice: a lucrá -éz
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: A LUCRA -ez 1. intranzitiv 1) A acționa depunând eforturi susținute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. - la uzină. - din greu. ♢ - ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. - ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/și intelectual susținut permanent (pentru a obține un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, mașini, aparate etcetera) A fi în acțiune; a-și îndeplini funcția; a funcționa; a merge. 5) A acționa în mod eficace; a avea efect. Legea -ează. Medicamentul -ează. 2. tranzitiv A supune unei acțiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etcetera); a modifica prin muncă. - pământul. - lemnul. [Silabe: lu-cra] limba latina lucrare

7 * Cuvantul cu diacritice: lucrá lucréz lucrát
Cuvantul fara diacritice: lucra

Definitie: lucra (lucrez, lucrat), verb – 1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Limba Latina lŭcrāre „a cîștiga” (Pușcariu 951; REW 5145; Pușcariu, Lr., 243), conform prov., sp. lograr. Evoluția semantică de la a cîștiga la „a munci” este normală și comună tuturor idiomurilor, conform franceza travailler „a lucra” și „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; conform și limba latina med. lucrari „a (pre)lucra”. Derivat din limba latina lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Derivat lucru, substantiv neutru (muncă, treabă; activitate, acțiune; obiect, afacere), probabil din limba latina lŭcrum (Pușcariu 990; REW 5146), conform mr., megl., istr. lucru; lucrăreț, adjectiv (învechit, muncitor, activ); lucrare, substantiv feminin (lucru, operă); lucrător, adjectiv (muncitor, laborios); lucrător, substantiv masculin (muncitor); lucrătoare, substantiv feminin (Banat, atelier); lucrătură, substantiv feminin (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adjectiv (învechit, muncitor); prelucra, verb (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, verb, format după limba latina collaborare; conlucrător, substantiv masculin (colaborator). – Derivat neol. lucrativ, adjectiv , din franceza lucratif. – Din rom. provine limba albaneza lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, conform sp. ganado.