Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lumină

1 * Cuvantul cu diacritice: lumínă
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: LUMINĂ, lumini, substantiv feminin I. 1. Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a zilei, care conține toate radiațiile spectrului vizibil. Lumină rece = lumină care conține un număr foarte mic de radiații infraroșii și care are un efect termic redus. Lumină monocromatică = lumină formată din radiații de o singură culoare spectrală. Lumină compusă = lumină care conține radiații de mai multe lungimi de undă. Lumină naturală = lumină complet nepolarizată, caracterizată prin diversitatea direcțiilor de oscilație ale radiațiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform în jurul direcției de propagare. Lumină polarizată = lumină alcătuită din radiații electromagnetice ale căror direcții de oscilație nu sunt uniform distribuite în jurul direcției de propagare. (Astron.) Lumină antisolară = pată foarte slab luminoasă care se vede noaptea pe cer în locul opus soarelui. Lumină zodiacală = pată luminoasă care, la latitudinea noastră, se vede toamna spre est, înainte de răsăritul soarelui, și primăvara spre vest, după apusul soarelui. (Fiziol.) Lumină animală = lumină produsă de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substanțe. ♢ Locutiune adverb La lumina mare = fățiș, în văzul tuturor. Pe lumină = în timpul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui, până nu se înserează. ♢ Locutiune prep. În lumina... = prin prisma (unei anumite concepții), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ♢ Locutiune verb A da lumină = a lumina. ♢ Expresie A vedea lumina zilei = a) a fi înzestrat cu simțul văzului; a se naște. A răsări (sau a se arăta) la lumină (sau la lumina zilei) = a apărea (dintr-o ascunzătoare), a ieși la vedere, a se arăta. A ieși la lumină = a) a scăpa de primejdie, a ieși dintr-o situație grea; b) a ieși la iveală, a deveni evident, a se dezvălui. A scoate (pe cineva) la lumină = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură; b) a ajuta (pe cineva) să dobândească o situație, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) în lumină = a scoate (ceva) în evidență; a sublinia. A pune într-o lumină bună (sau rea, urâtă etcetera) = a scoate în evidență aspectele pozitive (sau negative) din viața sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepții. A vedea lumina tiparului sau (învechit) a ieși la lumină = a fi publicat, tipărit. (Limpede) ca lumina zilei = de netăgăduit, clar, evident. ♦ Figurativ Strălucire; înseninare. 2. Izvor, sursă de lumină (I 1). ♢ Lumină electrică = iluminare pe bază de energie electrică. Lumină de control = indicație luminoasă care servește la controlul stării și al modului de funcționare a unei instalații de telecomandă, a macazurilor, a semnalelor de cale ferată etcetera ♦ Prin specializare: Sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etcetera, folosită la indicarea poziției sau la semnalizare. ♦ Flacără, flăcăruie. ♦ (Popular) Lumânare. ♦ Unitate de măsură pentru fluxul luminos. 3. (Și în sintagma lumina ochiului) Pupilă; prin extensiune ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparație) Ființă, lucru, obiect etcetera mai drag, mai de preț, mai scump. ♢ Expresie A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A îngriji (sau a păzi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atenție. II. Figurativ Ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învățătură, cultură, educație. ♢ Expresie A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă). A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înțelege. III. 1. Distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol. 2. (Înv.; urmat de determinări) Suprafață. 3. Stăvilarul morii. [Plural și: (învechit) lumine] – Probabil din lume (învechit) „lumină”.

2 * Cuvantul cu diacritice: lumină
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: Lumină antonim: întunecime, întuneric, obscuritate, umbră

3 * Cuvantul cu diacritice: lumínă
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: LUMINĂ substantiv 1. verifica cuvantul: strălucire. 2. lumină electrică = electricitate, energie electrică. (S-a întrerupt -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: lumínă
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: LUMINĂ substantiv verifica cuvantul: luminare, watt.

5 * Cuvantul cu diacritice: lumínă
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: lumină substantiv feminin, g.-d. art. luminii; plural lumini

6 * Cuvantul cu diacritice: lumínă -i
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: LUMINĂ -i f. 1) Radiație electromagnetică, emisă de un corp incandescent sau luminescent, care acționează asupra ochilor făcând vizibilă lumea înconjurătoare. -a soarelui. ♢ A se face - a se face ziuă. Pe - la lumina zilei; după ce s-a luminat de ziuă sau înainte de a însera. A vedea -a zilei a) a avea vedere; b) a se naște. A vedea -a tiparului a apărea de sub tipar. (Limpede) ca -a zilei absolut clar; de netăgăduit. 2) Sursă, izvor care luminează. ♢ A aprinde -a a aprinde ceva de luminat. - electrică iluminare pe bază de energie electrică. 3) Deschizătură din mijlocul irisului prin care pătrunde radiația electromagnetică a corpurilor incandescente sau luminescente; pupilă. -a ochilor. 4) figurativ Deșteptare a minții. ♢ A se face - în capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere liberă într-o construcție. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

7 * Cuvantul cu diacritice: lumínă lumíni
Cuvantul fara diacritice: lumina

Definitie: lumină (lumini), substantiv feminin – 1. Claritate, transparență. – 2. Strălucire, splendoare. – 3. Știință, cunoaștere. – 4. Făclie, corp luminos. – 5. Lumînare. – 6. Vedere. – Mr. lumină, lunină. Limba Latina lumina, plural lui lūmen (Pușcariu 994; REW 5161; Tiktin). Schimbarea de accent se aplică poate prin confuzia terminației, cu sufix -ină, ca în albină, sulfină, tulpină etcetera Candrea-Dens., 1016 și Candrea propune un intermediar limba latina luminina, care nu pare convingător. Sensul de lumină „pupilă”, este aproape general (ALR, I, 19). Derivat lumina, verb (a da lumină; a străluci; a clarifica; a ghida, a sfătui), din secolul XVII, și forma de conjug. pare der. din rom. (după Tiktin și Candrea, din limba latina lumināre; după Candrea-Dens., 1017. din limba latina allumināre; conservarea lui i arată și o dependență directă de lumină); luminăciune, substantiv feminin (învechit, iluminare; cuvant invechit, titlu de demnitate; înălțime, alteță); luminat, adjectiv (iluminat; cult; strălucitor; cuvant invechit, înalt, calificativ oficial, în secolul XVII-XIX, cînd e vorba de voievod); luminăție, substantiv feminin (învechit, înălțime, titlu de demnitate); luminător, adjectiv (care lucește, care luminează; care iradiază; care clarifică); luminător, substantiv neutru (ferăstruică, lucarnă); luminiș, substantiv neutru (rariște, poiană; spațiu descoperit într-o pădure); luminiță, substantiv feminin (lumină mică; plantă, Oenothera biennis); luminos, adjectiv (strălucitor, splendid, cult, instruit); luminoasă, substantiv feminin (plantă, Clematis erecta), pe care Scriban îl derivă din limba rusa lomonos încrucișat cu luminos; strălumina, verb (a ilumina); străluminat, adjectiv (mărit, slăvit). Conform: lume, lumînare. Derivat neol. ilumina, verb, din franceza iluminer; iluminați(un)e (var. popular luminație) , substantiv feminin (iluminație; sărbătoare nocturnă); înlumina, verb (a ilumina; a prinde culoare), din franceza enluminer; luminozitate, substantiv feminin, din franceza luminosite. – Din rom. provine limba neogreaca: λουμίνι „candelă, lumînărică”.