Definitie Lumină - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LuminĂ, lumini, substantiv feminin I.
1. Radiatie sau complex de radiatii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fara flacara) sau luminescente si care impresioneaza ochiul omenesc; efectul acestei radiatii. ♢ Lumina alba = lumina mijlocie a zilei, care contine toate radiatiile spectrului vizibil.
Lumina rece = lumina care contine un numar foarte mic de radiatii infrarosii si care are un efect termic redus.
Lumina monocromatica = lumina formata din radiatii de o singura culoare spectrala.
Lumina compusa = lumina care contine radiatii de mai multe lungimi de unda.
Lumina naturala = lumina complet nepolarizata, caracterizata prin diversitatea directiilor de oscilatie ale radiatiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform in jurul directiei de propagare.
Lumina polarizata = lumina alcatuita din radiatii electromagnetice ale caror directii de oscilatie nu sunt uniform distribuite in jurul directiei de propagare. (Astron.) Lumina antisolara = pata foarte slab luminoasa care se vede noaptea pe cer in locul opus soarelui.
Lumina zodiacala = pata luminoasa care, la latitudinea noastra, se vede toamna spre est, inainte de rasaritul soarelui, si primavara spre vest, dupa apusul soarelui. (Fiziol.) Lumina animala = lumina produsa de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substante. ♢ Locutiune adverb La lumina mare = fatis, in vazul tuturor.
Pe lumina = in timpul zilei, de la rasaritul pana la apusul soarelui, pana nu se insereaza. ♢ Locutiune prep.
În lumina... = prin prisma (unei anumite conceptii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ♢ Locutiune verb A da lumina = a lumina. ♢ Expresie A vedea lumina zilei = A) a fi inzestrat cu simtul vazului; a se naste.
A rasari (sau a se arata) la lumina (sau la lumina zilei) = a aparea (dintr-o ascunzatoare), a iesi la vedere, a se arata.
A iesi la lumina = A) a scapa de primejdie, a iesi dintr-o situatie grea; B) a iesi la iveala, a deveni evident, a se dezvalui.
A scoate (pe cineva) la lumina = A) a scoate (pe cineva) dintr-o incurcatura; B) a ajuta (pe cineva) sa dobandeasca o situatie, a emancipa (pe cineva).
A pune (ceva) in lumina = a scoate (ceva) in evidenta; a sublinia.
A pune intr-o lumina buna (sau rea, urata etcetera) = a scoate in evidenta aspectele pozitive (sau negative) din viata sau din activitatea cuiva.
A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-o lumina oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva intr-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite conceptii.
A vedea lumina tiparului sau (invechit) a iesi la lumina = a fi publicat, tiparit. (Limpede) ca lumina zilei = de netagaduit, clar, evident. ♦ Figurativ Stralucire; inseninare.
2. Izvor, sursa de lumina (I 1). ♢ Lumina electrica = iluminare pe baza de energie electrica.
Lumina de control = indicatie luminoasa care serveste la controlul starii si al modului de functionare a unei instalatii de telecomanda, a macazurilor, a semnalelor de cale ferata etcetera ♦ Prin specializare: Sursa luminoasa (de obicei colorata) situata pe o nava, aeronava etcetera, folosita la indicarea pozitiei sau la semnalizare. ♦ Flacara, flacaruie. ♦ (Popular) Lumanare. ♦ Unitate de masura pentru fluxul luminos.
3. (Și in sintagma lumina ochiului) Pupila; prin extensiune ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparatie) Fiinta, lucru, obiect etcetera mai drag, mai de pret, mai scump. ♢ Expresie A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag.
A ingriji (sau a pazi) ca (pe) lumina ochilor = a ingriji, a feri cu cea mai mare atentie. II. Figurativ Ceea ce aduce claritate in mintea omeneasca; invatatura, cultura, educatie. ♢ Expresie A arunca (o) lumina (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumina (intr-o chestiune) = a lamuri, a clarifica (o problema).
A se face lumina in capul (sau in mintea) cuiva = a pricepe, a intelege. III.
1. Distanta libera dintre fetele interioare a doua piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fetele interioare opuse ale unui gol.
2. (Înv.; urmat de determinari) Suprafata.
3. Stavilarul morii. [Plural si: (invechit) lumine] – Probabil din Lume (invechit) „lumina”.

Varianta definitie 2: Lumina antonim: intunecime, intuneric, obscuritate, umbra

Varianta definitie 3: LuminĂ substantiv
1. verifica cuvantul: stralucire.
2. lumina electrica = electricitate, energie electrica. (S-a intrerupt -.)

Varianta definitie 4: LuminĂ substantiv verifica cuvantul: luminare, watt.

Varianta definitie 5: Lumina substantiv feminin, g.-d. art. luminii; plural lumini

Varianta definitie 6: LuminĂ -i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. -a soarelui. ♢ A se face - a se face ziua. Pe - la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea -a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea -a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca -a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ♢ A aprinde -a a aprinde ceva de luminat. - electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. -a ochilor. 4) figurativ Desteptare a mintii. ♢ A se face - in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. Luminii] /Probabil din lume

Varianta definitie 7: Lumina (lumini), substantiv feminin –
1. Claritate, transparenta. –
2. Stralucire, splendoare. –
3. Știinta, cunoastere. –
4. Faclie, corp luminos. –
5. Luminare. –
6. Vedere. – Mr. lumina, lunina.
Limba Latina lumina, plural lui lūmen (Puscariu 994; REW 5161; Tiktin).
Schimbarea de accent se aplica poate prin confuzia terminatiei, cu sufix -ina, ca in albina, sulfina, tulpina etcetera Candrea-Dens., 1016 si Candrea propune un intermediar limba latina *luminina, care nu pare convingator.
Sensul de lumina „pupila”, este aproape general (ALR, I, 19).
Derivat lumina, verb (a da lumina; a straluci; a clarifica; a ghida, a sfatui), din secolul XVII, si forma de conjug. pare der. din rom. (dupa Tiktin si Candrea, din limba latina lumināre; dupa Candrea-Dens.,
1017. din limba latina *allumināre; conservarea lui i arata si o dependenta directa de lumina); luminaciune, substantiv feminin (invechit, iluminare; cuvant invechit, titlu de demnitate; inaltime, alteta); luminat, adjectiv (iluminat; cult; stralucitor; cuvant invechit, inalt, calificativ oficial, in secolul XVII-XIX, cind e vorba de voievod); luminatie, substantiv feminin (invechit, inaltime, titlu de demnitate); luminator, adjectiv (care luceste, care lumineaza; care iradiaza; care clarifica); luminator, substantiv neutru (ferastruica, lucarna); luminis, substantiv neutru (rariste, poiana; spatiu descoperit intr-o padure); luminita, substantiv feminin (lumina mica; planta, Oenothera biennis); luminos, adjectiv (stralucitor, splendid, cult, instruit); luminoasa, substantiv feminin (planta, Clematis erecta), pe care Scriban il deriva din limba rusa lomonos incrucisat cu luminos; stralumina, verb (a ilumina); straluminat, adjectiv (marit, slavit).
Conform: lume, luminare.
Derivat neol. ilumina, verb, din franceza iluminer; iluminati(un)e (var. popular luminatie) , substantiv feminin (iluminatie; sarbatoare nocturna); inlumina, verb (a ilumina; a prinde culoare), din franceza enluminer; luminozitate, substantiv feminin, din franceza luminosite. – Din rom. provine limba neogreaca: λουμίνι „candela, luminarica”.