Definitie Luncă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LÚNCĂ, lunci, substantiv feminin
1. Șes de-a lungul unei ape curgatoare caracterizat prin soluri aluvionare si prin vegetatie specifica; regiune inundabila a unei vai.
2. Padure formata din salcii, rachita, anini, plopi etcetera pe malurile unei ape curgatoare; zavoi. – Din limba slava (veche) Lonka.

Varianta definitie 2: LÚNCĂ s
1. (prin Bucovina si Mold.) preluca, (Maram., Transilvania, Banat si nordul Mold.) rat. (- unui rau.)
2. zavoi. (- de salcii.)

Varianta definitie 3: Lunca substantiv feminin, g.-d. art. luncii; plural lunci

Varianta definitie 4: LÚNCĂ -ci f. 1) Portiune inundabila de teren, situata de-a lungul unei ape curgatoare si caracterizata printr-o vegetatie specifica. 2) Padurice situata pe malul unei ape; zavoi. /<sl. lonka

Varianta definitie 5: Lunca (lunci), substantiv feminin –
1. Padure pe marginea unui riu. –
2. Teren inundabil. – Megl. lonca.
Sl. ląka „mlastina” (Miklosich, Slaw.
Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), conform verifica cuvantul: slov. lonka, bulgara laka „vale”, limba sarba:, cr. luka, slov. lôka.
Semantismul este normal, conform si limba latina palus › padure.
Pare inutila ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; conform Lahovary 332). – Derivat luncet, substantiv neutru (Munt., padure la malul riului); luncos, adjectiv (se zice despre terenuri mlastinoase, de linga apa).
Conform: preluca.