Luneca
Definitie, sens si explicatie
1Luneca, lunec, verb I.
1. Intranzitiv A-si pierde echilibrul, calcand pe o suprafata lucioasa; prin extensiune a cadea.
2. Intranzitiv A se misca, a se deplasa cu usurinta, lin, fara zgomot; a se strecura usor. ♦ (Despre pasari) A zbura lin, cu usurinta. ♦ (Despre mancaruri sau bauturi) A se deplasa usor pe gat; a se inghiti usor, a aluneca.
3. Reflexiv Figurativ (Înv) A se lasa ispitit, a se amagi, a se insela; a gresi. – Limba Latina Lubricare.
1. Intranzitiv A-si pierde echilibrul, calcand pe o suprafata lucioasa; prin extensiune a cadea.
2. Intranzitiv A se misca, a se deplasa cu usurinta, lin, fara zgomot; a se strecura usor. ♦ (Despre pasari) A zbura lin, cu usurinta. ♦ (Despre mancaruri sau bauturi) A se deplasa usor pe gat; a se inghiti usor, a aluneca.
3. Reflexiv Figurativ (Înv) A se lasa ispitit, a se amagi, a se insela; a gresi. – Limba Latina Lubricare.
2Luneca verb verifica cuvantul: ademeni, amagi, gresi, incanta, insela, minti, momi, pacali, pacatui, prosti, purta, trisa.
3Luneca verb verifica cuvantul: aluneca.
4Luneca verb, indicativ prezent 1 singular lunec, 3 singular si plural luneca
5A luneca lunec intranzitiv 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o miscare continua (pe o suprafata neteda sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se misca lin si fara zgomot. 3) (despre persoane) A-si pierde echilibrul, calcand pe o suprafata lucioasa. 4) (despre mancaruri sau bauturi) A trece usor pe gat; a se inghiti usor. /<lat. lubricare
6Luneca (lunec, lunecat), verb –
1. A curge, a glisa. –
2. A se scurge, a scapa. –
3. A gresi. – Varianta aluneca (cu der.).
Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari.
Limba Latina lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Puscariu 997; Candrea-dens., 1021; Pascu, I, 38; Rew 5132); dar aceasta ipoteza nu este sigura, deoarece nu s-a dat o explicatie suficienta prezentei lui n.
Ipoteza lui Meyer, Alb.
St., Iv, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingatoare. – Derivat lunecatura, substantiv feminin (alunecare, derapare); alunecatoare, substantiv feminin (piesa culisanta la tun); lunecos, adjectiv (care aluneca); lunecus, substantiv neutru (ghetus).
1. A curge, a glisa. –
2. A se scurge, a scapa. –
3. A gresi. – Varianta aluneca (cu der.).
Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari.
Limba Latina lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Puscariu 997; Candrea-dens., 1021; Pascu, I, 38; Rew 5132); dar aceasta ipoteza nu este sigura, deoarece nu s-a dat o explicatie suficienta prezentei lui n.
Ipoteza lui Meyer, Alb.
St., Iv, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingatoare. – Derivat lunecatura, substantiv feminin (alunecare, derapare); alunecatoare, substantiv feminin (piesa culisanta la tun); lunecos, adjectiv (care aluneca); lunecus, substantiv neutru (ghetus).