Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lung -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: lung -ă
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: LUNG, -Ă, lungi, adjectiv , adverb , substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul. ♢ Expresie A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoț. A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut. ♦ (Substantivat, f. plural) Unde lungi. 2. De statură mare; înalt. ♢ Expresie A cădea cât este de lung = a cădea lungindu-se pe jos. 3. (Despre suprafețe) Care se întinde pe o distanță mare; prin extensiune vast. 4. (Despre mâncăruri) Apos, diluat. ♢ Expresie Zeamă (sau ciorbă) lungă = a) mâncare slabă, fără gust, proastă; b) vorbire anostă, fără conținut. 5. Care durează mult timp; îndelungat. ♢ Silabă (sau vocală) lungă = silabă (sau vocală) care are o durată de pronunțare mai mare decât durata medie. ♢ Expresie Zile (sau ani) lungi = timp îndelungat (care s-a scurs greu). Vorbă lungă = vorbărie inutilă. II. Adv. Mult, îndelung; adânc. ♢ Expresie A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva). III. Substantiv neutru: (De obicei articulat) Lungime; întindere. ♢ Locutiune adverb și prep. De-a (sau în) lungul = în direcția lungimii; pe lângă, pe marginea...; de la un capăt la altul. ♢ Expresie În lung și în lat (sau larg) = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni. A nu-și cunoaște (sau vedea) lungul nasului = a fi obraznic. – Limba Latina longus.

2 * Cuvantul cu diacritice: lung
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: Lung antonim: scurt

3 * Cuvantul cu diacritice: lung
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: LUNG adjectiv , adverb 1. adjectiv înalt. 2. adjectiv mare. (Și-a lăsat părul -.) 3. adjectiv întins, prelung. (Un șir - de oameni.) 4. adjectiv alungit. 5. adjectiv verifica cuvantul: îndelungat. 6. adverb verifica cuvantul: îndelung. 7. adjectiv îndelung, îndelungat. (Viață -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: lung
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: lung adjectiv m., f. lungă; plural m. și feminin: lungi

5 * Cuvantul cu diacritice: lung
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: lung substantiv neutru

6 * Cuvantul cu diacritice: lung
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: LUNG³ adverb Mult; îndelungat; îndelung. ♢ A se uita - la cineva (la ceva) a privi insistent la cineva (ceva); a privi nedumerit. limba latina longus

7 * Cuvantul cu diacritice: lung
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: LUNG² n. mai ales art. : De-a (sau în) -ul orientat în lungime; de la un capăt la altul. În - și în lat peste tot; în toate direcțiile. A-și cunoaște -ul nasului a-și aprecia just locul și rolul său în societate. limba latina longus

8 * Cuvantul cu diacritice: lung -gă -gi
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: LUNG¹ -gă (-gi) 1) Care are o întindere mare de la un capăt la altul; întins mult în lungime. Drum -. ♢ A avea mână -gă (a fi - la mână) a avea obiceiul să fure. A fi - în (sau de) limbă, a avea limbă -gă) a avea obiceiul să vorbească mult și să spună ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Înalt de statură. ♢ A se întinde (sau a cădea) cât este de - a cădea jos, lungindu-se. 3) (despre mâncăruri) Care conține prea multă apă; apos. ♢ Zeamă -gă a) fiertură apoasă, inconsistentă și fără gust; b) vorbărie; trăncăneală. 4) (despre procese desfășurate în timp) Care durează mult; care se scurge greu; îndelungat. Iarnă -gă. limba latina longus

9 * Cuvantul cu diacritice: lung lúngă
Cuvantul fara diacritice: lung

Definitie: lung (lungă), adjectiv – 1. întins în lungime. – 2. (Adv.) În mod lung. – 3. (Substantiv neutru:) Lungime, longitudine. – Mr. lungu, megl., istr. lung. Limba Latina lǒngus (Pușcariu 998; Candrea-Dens., 1022; REW 5119), conform limba italiana lungo, prov. lunc, franceza long, sp. luengo, port. longo. Conform: lîngă. Derivat lungan, substantiv masculin (zăplan; vlăjgan); lungăreț (var. lungueț), adjectiv (prelung); lungi, verb (a întinde; a prelungi, a continua; a se trînti la pămînt, a se culca); lungime, substantiv feminin (întindere, durată, longitudine), cu sufix -ime (ipoteza unui limba latina lǒngῑmen, Meyer, Alb. St., IV, 81, nu este necesară); lungiș, adverb (în lungime); lungitură, substantiv feminin (învechit, lungime); (în)delung, adverb (mult timp); (în)delunga (var. (în)delungi), verb (învechit, a separa; a lungi; a amîna, a tărăgăna); delungat, adjectiv (lung, îndepărtat); îndelungareț, adjectiv (învechit, durabil, trainic; îndelungat, rebel); prelung, adjectiv (lung, întins; continuu; adverb , pe îndelete), cu pref. pre- sau, după alții, din limba latina perlǒngus (Pușcariu, 1372; Candrea-Dens., 1025; REW 6416; Candrea), conform mr. spirlungu; prelungi, verb (a lungi, a mări; reflexiv, a se continua); prelungitor, substantiv neutru (fir care prelungește); pelungoasă, substantiv feminin (iederă, Glechoma hederacea), în loc de prelungoasă (Tiktin).