Definitie Mărit - Ce inseamna si explicatie

1: Mărit1, mariti, substantiv masculin (Înv. si reg.) Sot; mire. – Limba Latina Maritus.

2: Mărit2 substantiv neutru (Popular) Maritat1. ♢ Locutiune adjectiv De marit = (despre fete) buna de maritat. ♢ Expresie A-si face de marit = a face vraji pentru a se marita. – Din Marita (derivat regresiv).

3: Mărit3 substantiv neutru Faptul de a (se) mari1; marire. – Verifica cuvantul: Mari.

4: Mărit4, -ă, mariti, -te, adjectiv
1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; largit.
2. Slavit, maret, inaltat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – Verifica cuvantul: Mari.

5: Marit antonim: micsorat, redus

6: Mărit substantiv verifica cuvantul: barbat, casatorie, ginere, maritat, maritis, mire, sot.

7: Mărit adjectiv verifica cuvantul: ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, inalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.

8: Mărit adjectiv
1. verifica cuvantul: extins.
2. verifica cuvantul: dilatat.
3. verifica cuvantul: holbat.
4. verifica cuvantul: sporit.
5. rotunjit, sporit. (Avere -.)
6. verifica cuvantul: majorat.
7. verifica cuvantul: amplificat.
8. verifica cuvantul: preamarit.
9. verifica cuvantul: glorios.
10. verifica cuvantul: inaltat.
11. laudat, preainaltat, prealuminat, preamarit, preaslavit, proslavit, slavit, venerat, (regional) prealuminos, (invechit) prealaudat, preaseninat. (-e Doamne!)

9: Marit (mire) substantiv masculin, plural mariti

10: Marit (maritat, marire) substantiv neutru

11: Marit (mariti), substantiv masculin – Sot, barbat.
Mr. marit.
Limba Latina marῑtus (Candrea-dens., 1050).
Secolul Xvi, cuvant invechit, pare sa se fi conservat in expresia de marit „de maritat” (Tiktin crede ca este un postverbal de la a marita). – Derivat marita, verb (a (se) casatori o fata), mr. marit, martare, megl. marit, maritari, istr. marit, din limba latina marῑtāre (Puscariu 1032; Candrea-dens., 1051; Rew 5361), conform limba albaneza marton, limba italiana maritare, franceza marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvint de uz general, conform Alr, I, 250); maritis, substantiv neutru (casatorie).
Derivat neol. marital, adjectiv , din franceza marital; maritalmente, adverb , din franceza maritalement.