1
Magnet, magneți, substantiv masculin Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din neogreacă Maghnitis, germană Magnet.
DEX – dicționarul explicativ
2
Magnet magneți masculin Corp metalic, care are proprietatea de a atrage fierul și de a acționa asupra altor corpuri cu proprietăți asemănătoare. /<neogreacă maghnitis, germană Magnet
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Magnet substantiv masculin Corp care are însușirea de a atrage fierul. [Plural -eți, (rar, substantiv neutru) -turi. / < germană Magnet, conform latină, greacă magnes < Magnesia – oraș din Asia Mică, unde au fost descoperite în antichitate minereuri magnetice].
DN – dicționar de neologisme
4
Magnet (magneți), substantiv masculin – Metal care atrage alte metale. – Variantă (învechit) magnit. Aromână magnit.
Latină magnes, -etis (secolul XIX), și, mai înainte (secolul XVII) din greacă μαγνήτης.
Derivat din rusă magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Derivat (din franceză) magnetic, adjectiv; magnetism, substantiv neutru; magnetită, substantiv feminin; magnetiza, verb; magnetizor, substantiv masculin; magneto, substantiv neutru
Latină magnes, -etis (secolul XIX), și, mai înainte (secolul XVII) din greacă μαγνήτης.
Derivat din rusă magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Derivat (din franceză) magnetic, adjectiv; magnetism, substantiv neutru; magnetită, substantiv feminin; magnetiza, verb; magnetizor, substantiv masculin; magneto, substantiv neutru
DER – dicționarul etimologic
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Magnet substantiv masculin corp care are însușirea de a atrage fierul. (< germană Magnet)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Magnet substantiv masculin, plural magneți
DOOM – dicționarul ortografic