Magnet
Definitie, sens si explicatie
1Magnét substantiv masculin corp care are insusirea de a atrage fierul. (< limba germana Magnet)
2Magnét, magneti, substantiv masculin Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic caruia i s-a transmis calitatea, permanenta sau temporara, de a atrage obiectele de fier. – Din limba neogreaca: Maghnitis, limba germana Magnet.
3Magnet substantiv masculin, plural magneti
4Magnét -ti m.
Corp metalic, care are proprietatea de a atrage fierul si de a actiona asupra altor corpuri cu proprietati asemanatoare. /<ngr. maghnitis, limba germana Magnet
Corp metalic, care are proprietatea de a atrage fierul si de a actiona asupra altor corpuri cu proprietati asemanatoare. /<ngr. maghnitis, limba germana Magnet
5Magnét substantiv masculin Corp care are insusirea de a atrage fierul. [Plural -eti, (rar, substantiv neutru) -turi. / < limba germana Magnet, conform lat., limba greaca (veche) magnes < Magnesia – oras din Asia Mica, unde au fost descoperite in antichitate minereuri magnetice].
6Magnet (magneti), substantiv masculin – Metal care atrage alte metale. – Varianta (invechit) magnit.
Mr. magnit.
Limba Latina magnes, -etis (secolul Xix), si, mai inainte (secolul Xvii) din limba greaca (veche) μαγνήτης.
Derivat din limba rusa magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibila. – Derivat (din franceza) magnetic, adjectiv ; magnetism, substantiv neutru; magnetita, substantiv feminin; magnetiza, verb; magnetizor, substantiv masculin; magneto, substantiv neutru
Mr. magnit.
Limba Latina magnes, -etis (secolul Xix), si, mai inainte (secolul Xvii) din limba greaca (veche) μαγνήτης.
Derivat din limba rusa magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibila. – Derivat (din franceza) magnetic, adjectiv ; magnetism, substantiv neutru; magnetita, substantiv feminin; magnetiza, verb; magnetizor, substantiv masculin; magneto, substantiv neutru