Definitie Sunet - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SÚnet, sunete, substantiv neutru
1. Vibratie a particulelor unui mediu elastic care poate fi inregistrata de ureche. ♢ Sunet asociat = semnal de frecventa audio care insoteste imaginea de televiziune.
Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure.
Sunet reverberat = sunet care persista dupa ce o sursa sonora inceteaza sa emita, prelungind sunetul initial un timp finit.
Sunet vobulat = sunet a carui frecventa variaza periodic in jurul unei valori medii, folosit in masuratori electroacustice.
2. Vibratie muzicala. ♦ Anuntare, vestire (a unui eveniment); semnal.
3. Rasunet; ecou. ♦ Valva, galagie.
4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulatie. – Limba Latina Sonitus.

Varianta definitie 2: SÚnet substantiv verifica cuvantul: bubuire, bubuit, bubuitura, detonatie, detunare, detunat, detunatura, duduit, duduitura, ecou, rasunet, trasnet, trasnitura, vorba, vuiet, zgomot, zvon.

Varianta definitie 3: SÚnet substantiv
1. (livresc) son, (invechit si reg.) sun, (regional) steamat. (-e placute.)
2. (MUZICA) nota. (Scoate - acute.)
3. (invechit) rasunare. (Se aude -ul clopotelor.)
4. (FON.) (rar) son, (invechit) fonem. (Corespondenta dintre litere si -.)
5. verifica cuvantul: fosnet.

Varianta definitie 4: Sunet substantiv neutru, plural sunete

Varianta definitie 5: SÚnet -e n. 1) cuvant ce tine de fizica Fenomen provocat de miscarea vibratorie a unui mediu si perceput cu auzul; son. Intensitatea -ului. ♢ A nu scoate nici un - a nu spune absolut nimic; a nu rosti o vorba. 2) Anunt realizat cu ajutorul unui instrument de percutie; semnal sonor. - de alarma. 3) lingv.
Element al vorbirii orale omenesti. -ele limbii. /<lat. sonitus