Mal
Definitie, sens si explicatie
1Mal2 substantiv neutru stare de boala, rau, maladie. (< franceza mal, limba latina malum)
2Mal1- element „rau”, „boala”. (< franceza mal-, conform lat. malus)
3Mal, maluri, substantiv neutru
1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p.ext. regiune de langa o apa. ♢ Expresie A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat.
A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins.
2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Regional) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ♢ Expresie Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare.
Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Conform: limba albaneza m a l l „munte”.
1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p.ext. regiune de langa o apa. ♢ Expresie A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat.
A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins.
2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Regional) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ♢ Expresie Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare.
Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Conform: limba albaneza m a l l „munte”.
4Mal substantiv verifica cuvantul: ponor, prispa, rapa, vagauna.
5Mal substantiv
1. verifica cuvantul: tarm.
2. coasta, tarm. (Pe -ul Oceanului Atlantic.)
1. verifica cuvantul: tarm.
2. coasta, tarm. (Pe -ul Oceanului Atlantic.)
6Mal substantiv neutru, plural maluri
7Mal -uri n. 1) Margine de pamant de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat in imediata apropiere a unei ape. ♢ Din - in - a) pe toata intinderea, cat tine apa de la un capat la celalalt; b) de la un capat la celalalt; de la inceput pana la sfarsit. ♢ A iesi (sau A ajunge) La - a scapa teafar; a scapa din incurcatura. ♢ A se ineca tocmai la - a suferi o nereusita tocmai cand scopul parea atins. /Cuv. autoht.
8Mal substantiv neutru (Medical) Stare de boala, rau, maladie. [< franceza mal, conform limba latina malum – rau].
9Mal (maluri), substantiv neutru –
1. (Munt.) Deal, colina. –
2. Țarm, riviera. – Mr. mal „morman”, meal „tarm”.
Origine necunoscuta.
Coincide cu limba albaneza malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvintul rom. prin limba albaneza S-a considerat cuvint autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din batrini, I, 288; Meyer 256; Philippide, Ii, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, Ii, 59; A. Badia Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenaica catalana, in Actas I reunion toponimica pirenaica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), si s-a pus in legatura cu toponimul dac Malva, conform Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, si cu let. mala.
Originea limba slava (veche) (mĕlŭ „teren argilos”, conform Cihac, Ii, 183) este improbabila.
Sensul de „colina”, pe care il mentioneaza cu rezerve Tiktin, este curent in Muscel si Dimbovita, in ciuda absentei lui din dictionare.
Prezenta lui l final, inainte intervocalic, arata clar ca nu se poate considera un cuvint mostenit.
E posibil sa ne gindim la o radacina expresiva; in acest caz ar fi cuvint identic cu maldac, substantiv neutru (Mold., morman, gramada, teanc) a carui der. din limba neogreaca: μανδάϰη (Cihac, Ii, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigura; der. maldaci, verb (a aseza un morman in asa fel incit sa para mai bogat decit este); si cu maldar (varianta Moldoveneasca maldur), substantiv neutru (gramada, morman), care s-a incercat sa fie legat, cu putina probabilitate, de limba germana Malter „masura de capacitate pentru cereale”, prin intermediul pol. maldr (Cihac, Ii, 184; Berneker, Ii, 11; Pascu, Arch.
Rom., Vii, 559) sau de limba turca: maldar „bogat” (Popescu-ciocanel 37; T. Papahagi, Gs, Vii, 295).
Derivat maluros, adjectiv (muntos); malurean, substantiv masculin (muntean); malustean, substantiv neutru (Mold., deal); maldarar, substantiv masculin (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fin grajdurile domnesti), secolul Xviii; maldari (var. malduri), verb (a ingramadi).
Mag. mal pare sa provina din rom. (Draganu, Dacor., 206; conform impotriva lui L. Treml, Études hongr., Vi, 375).
1. (Munt.) Deal, colina. –
2. Țarm, riviera. – Mr. mal „morman”, meal „tarm”.
Origine necunoscuta.
Coincide cu limba albaneza malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvintul rom. prin limba albaneza S-a considerat cuvint autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din batrini, I, 288; Meyer 256; Philippide, Ii, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, Ii, 59; A. Badia Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenaica catalana, in Actas I reunion toponimica pirenaica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), si s-a pus in legatura cu toponimul dac Malva, conform Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, si cu let. mala.
Originea limba slava (veche) (mĕlŭ „teren argilos”, conform Cihac, Ii, 183) este improbabila.
Sensul de „colina”, pe care il mentioneaza cu rezerve Tiktin, este curent in Muscel si Dimbovita, in ciuda absentei lui din dictionare.
Prezenta lui l final, inainte intervocalic, arata clar ca nu se poate considera un cuvint mostenit.
E posibil sa ne gindim la o radacina expresiva; in acest caz ar fi cuvint identic cu maldac, substantiv neutru (Mold., morman, gramada, teanc) a carui der. din limba neogreaca: μανδάϰη (Cihac, Ii, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigura; der. maldaci, verb (a aseza un morman in asa fel incit sa para mai bogat decit este); si cu maldar (varianta Moldoveneasca maldur), substantiv neutru (gramada, morman), care s-a incercat sa fie legat, cu putina probabilitate, de limba germana Malter „masura de capacitate pentru cereale”, prin intermediul pol. maldr (Cihac, Ii, 184; Berneker, Ii, 11; Pascu, Arch.
Rom., Vii, 559) sau de limba turca: maldar „bogat” (Popescu-ciocanel 37; T. Papahagi, Gs, Vii, 295).
Derivat maluros, adjectiv (muntos); malurean, substantiv masculin (muntean); malustean, substantiv neutru (Mold., deal); maldarar, substantiv masculin (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fin grajdurile domnesti), secolul Xviii; maldari (var. malduri), verb (a ingramadi).
Mag. mal pare sa provina din rom. (Draganu, Dacor., 206; conform impotriva lui L. Treml, Études hongr., Vi, 375).