Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mal

1 * Cuvantul cu diacritice: mal
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL² substantiv neutru stare de boală, rău, maladie. (< franceza mal, limba latina malum)

2 * Cuvantul cu diacritice: mal-
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL¹- element „rău”, „boală”. (< franceza mal-, conform lat. malus)

3 * Cuvantul cu diacritice: mal
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL, maluri, substantiv neutru 1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; țărm; p.ext. regiune de lângă o apă. ♢ Expresie A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Regional) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte. ♢ Expresie Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos. – Conform: limba albaneza m a l l „munte”.

4 * Cuvantul cu diacritice: mal
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL substantiv verifica cuvantul: ponor, prispă, râpă, văgăună.

5 * Cuvantul cu diacritice: mal
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL substantiv 1. verifica cuvantul: țărm. 2. coastă, țărm. (Pe -ul Oceanului Atlantic.)

6 * Cuvantul cu diacritice: mal
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: mal substantiv neutru, plural maluri

7 * Cuvantul cu diacritice: mal -uri
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL -uri n. 1) Margine de pământ de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat în imediata apropiere a unei ape. ♢ Din - în - a) pe toată întinderea, cât ține apa de la un capăt la celălalt; b) de la un capăt la celălalt; de la început până la sfârșit. ♢ A ieși (sau a ajunge) la - a scăpa teafăr; a scăpa din încurcătură. ♢ A se îneca tocmai la - a suferi o nereușită tocmai când scopul părea atins. /Cuv. autoht.

8 * Cuvantul cu diacritice: mal
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: MAL substantiv neutru (Medical) Stare de boală, rău, maladie. [< franceza mal, conform limba latina malum – rău].

9 * Cuvantul cu diacritice: mal máluri
Cuvantul fara diacritice: mal

Definitie: mal (maluri), substantiv neutru – 1. (Munt.) Deal, colină. – 2. Țărm, rivieră. – Mr. mal „morman”, meal „țărm”. Origine necunoscută. Coincide cu limba albaneza malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvîntul rom. prin limba albaneza S-a considerat cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din bătrîni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badia Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenaica catalana, în Actas I reunion toponimica pirenaica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), și s-a pus în legătură cu toponimul dac Malva, conform Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, și cu let. mala. Originea limba slava (veche) (mĕlŭ „teren argilos”, conform Cihac, II, 183) este improbabilă. Sensul de „colină”, pe care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dîmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare. Prezența lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvînt moștenit. E posibil să ne gîndim la o rădăcină expresivă; în acest caz ar fi cuvînt identic cu maldac, substantiv neutru (Mold., morman, grămadă, teanc) a cărui der. din limba neogreaca: μανδάϰη (Cihac, II, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigură; der. măldăci, verb (a așeza un morman în așa fel încît să pară mai bogat decît este); și cu maldăr (varianta Moldoveneasca maldur), substantiv neutru (grămadă, morman), care s-a încercat să fie legat, cu puțină probabilitate, de limba germana Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul pol. maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch. Rom., VII, 559) sau de limba turca: maldar „bogat” (Popescu-Ciocănel 37; T. Papahagi, GS, VII, 295). Derivat măluros, adjectiv (muntos); mălurean, substantiv masculin (muntean); măluștean, substantiv neutru (Mold., deal); măldărar, substantiv masculin (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fîn grajdurile domnești), secolul XVIII; măldări (var. mălduri), verb (a îngrămădi). Mag. mal pare să provină din rom. (Drăganu, Dacor., 206; conform împotrivă lui L. Treml, Etudes hongr., VI, 375).