1
Mal, maluri, substantiv neutru
1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; țărm; prin extensiune regiune de lângă o apă.
Expresie A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins.
2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi.
Râpă, prăpastie.
(Regional) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte.
Expresie Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos. – Conform albaneză m a l l „munte”.
1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; țărm; prin extensiune regiune de lângă o apă.
Expresie A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins.
2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi.
Râpă, prăpastie.
(Regional) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte.
Expresie Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos. – Conform albaneză m a l l „munte”.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mal maluri neutru 1) Margine de pământ de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat în imediata apropiere a unei ape.
Din mal în mal a) pe toată întinderea, cât ține apa de la un capăt la celălalt; b) de la un capăt la celălalt; de la început până la sfârșit.
A ieși (sau A ajunge) La mal a scăpa teafăr; a scăpa din încurcătură.
A se îneca tocmai la mal a suferi o nereușită tocmai când scopul părea atins. /Cuvânt autoht.
Din mal în mal a) pe toată întinderea, cât ține apa de la un capăt la celălalt; b) de la un capăt la celălalt; de la început până la sfârșit.
A ieși (sau A ajunge) La mal a scăpa teafăr; a scăpa din încurcătură.
A se îneca tocmai la mal a suferi o nereușită tocmai când scopul părea atins. /Cuvânt autoht.
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mal (maluri), substantiv neutru –
1. (Muntenia) Deal, colină. –
2. Țărm, rivieră. – Aromână mal „morman”, meal „țărm”.
Origine necunoscută.
Coincide cu albaneză malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvîntul română prin albaneză S-a considerat cuvînt autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Hasdeu, Cuvânt din bătrîni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badia Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenaica catalana, în Actas I reunion toponimica pirenaica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), și s-a pus în legătură cu toponimul dac Malva, conform Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, și cu let. mala. Originea slavă (mĕlŭ „teren argilos”, conform Cihac, II, 183) este improbabilă.
Sensul de „colină”, pe care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dîmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare.
Prezența lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvînt moștenit.
E posibil să ne gîndim la o rădăcină expresivă; în acest caz ar fi cuvînt identic cu maldac, substantiv neutru (Moldova, morman, grămadă, teanc) a cărui derivat din neogreacă μανδάϰη (Cihac, II, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigură; derivat măldăci, verb (a așeza un morman în așa fel încît să pară mai bogat decît este); și cu maldăr (variantă Moldova maldur), substantiv neutru (grămadă, morman), care s-a încercat să fie legat, cu puțină probabilitate, de germană Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul polonă maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch.
Română, VII, 559) sau de turcă maldar „bogat” (Popescu-ciocănel 37; T. Papahagi, Gs, VII, 295).
Derivat măluros, adjectiv (muntos); mălurean, substantiv masculin (muntean); măluștean, substantiv neutru (Moldova, deal); măldărar, substantiv masculin (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fîn grajdurile domnești), secolul XVIII; măldări (variantă mălduri), verb (a îngrămădi).
Maghiară mal pare să provină din română (Drăganu, Dacor., 206; conform împotrivă lui L. Treml, Etudes hongr., VI, 375).
1. (Muntenia) Deal, colină. –
2. Țărm, rivieră. – Aromână mal „morman”, meal „țărm”.
Origine necunoscută.
Coincide cu albaneză malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvîntul română prin albaneză S-a considerat cuvînt autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Hasdeu, Cuvânt din bătrîni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badia Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenaica catalana, în Actas I reunion toponimica pirenaica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), și s-a pus în legătură cu toponimul dac Malva, conform Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, și cu let. mala. Originea slavă (mĕlŭ „teren argilos”, conform Cihac, II, 183) este improbabilă.
Sensul de „colină”, pe care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dîmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare.
Prezența lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvînt moștenit.
E posibil să ne gîndim la o rădăcină expresivă; în acest caz ar fi cuvînt identic cu maldac, substantiv neutru (Moldova, morman, grămadă, teanc) a cărui derivat din neogreacă μανδάϰη (Cihac, II, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigură; derivat măldăci, verb (a așeza un morman în așa fel încît să pară mai bogat decît este); și cu maldăr (variantă Moldova maldur), substantiv neutru (grămadă, morman), care s-a încercat să fie legat, cu puțină probabilitate, de germană Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul polonă maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch.
Română, VII, 559) sau de turcă maldar „bogat” (Popescu-ciocănel 37; T. Papahagi, Gs, VII, 295).
Derivat măluros, adjectiv (muntos); mălurean, substantiv masculin (muntean); măluștean, substantiv neutru (Moldova, deal); măldărar, substantiv masculin (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fîn grajdurile domnești), secolul XVIII; măldări (variantă mălduri), verb (a îngrămădi).
Maghiară mal pare să provină din română (Drăganu, Dacor., 206; conform împotrivă lui L. Treml, Etudes hongr., VI, 375).
DER – dicționarul etimologic
4
Mal substantiv neutru (Medicină) Stare de boală, rău, maladie. [< franceză mal, conform latină malum – rău].
DN – dicționar de neologisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Mal2 substantiv neutru stare de boală, rău, maladie. (< franceză mal, latină malum)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Mal1- element „rău”, „boală”. (< franceză mal-, conform latină malus)
MDN – marele dicționar de neologisme
7
Mal substantiv neutru, plural maluri
DOOM – dicționarul ortografic