Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Manșetă

1 * Cuvantul cu diacritice: manșétă
Cuvantul fara diacritice: manseta

Definitie: MANȘETĂ substantiv feminin 1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etcetera 2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etcetera). ♢ indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat. 5. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul. (< franceza manchette, limba germana Manschette)

2 * Cuvantul cu diacritice: manșétă
Cuvantul fara diacritice: manseta

Definitie: manșetă substantiv feminin, plural manșete

3 * Cuvantul cu diacritice: manșétă -e
Cuvantul fara diacritice: manseta

Definitie: MANȘETĂ² -e f. 1) Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagină a unui ziar sau a unei publicații periodice, care anunță o știre importantă. 2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai multe articole de ziar, cu o temă comună. franceza manchette, limba germana Manschette

4 * Cuvantul cu diacritice: manșétă -e
Cuvantul fara diacritice: manseta

Definitie: MANȘETĂ¹ -e f. 1) Bandă fixă sau mobilă de pânză, aplicată în partea de jos a mânecii unei cămăși sau bluze. 2) Margine răsfrântă în partea de jos a pantalonilor. 3) Piesă de cauciuc sau de piele, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschizături în instalațiile tehnice. franceza manchette, limba germana Manschette

5 * Cuvantul cu diacritice: manșétă
Cuvantul fara diacritice: manseta

Definitie: MANȘETĂ substantiv feminin 1. Capătul de jos (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești sau al pantalonilor. 2. Garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, confecționată din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etcetera). ♦ Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (prin extensiune) spațiu rezervat acestor texte. 5. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. [< franceza manchette, limba germana Manschette].

6 * Cuvantul cu diacritice: manșétă manșéte
Cuvantul fara diacritice: manseta

Definitie: manșetă (manșete), substantiv feminin – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Franceza manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, substantiv neutru, din franceza manchon. E dubletul lui manișcă, substantiv feminin (manșetă; plastron), din limba rusa maniška (Cihac, II, 185). Conform: manget.