Marcă
Definitie, sens si explicatie
1Marcă4 substantiv feminin (in evul mediu) provincie in unele state, condusa de un margraf sau de un principe. (< limba germana Mark)
2Marcă3 substantiv feminin unitatea monetara a unor tari (Germania, Finlanda). (< limba germana Mark)
3Marcă2 substantiv feminin
1. semn distinctiv, inscriptie etcetera care se aplica pe un obiect, pe o marfa etcetera ♢ tip, model de fabricatie. o de - = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru.
2. trasatura specifica; particularitate. ♢ caracteristica a unei categorii sau unitati gramaticale.
3. fisa cu numar de ordine cu care muncitorii isi marcheaza prezenta la lucru.
4. sina vopsita in alb care arata punctul de intersectie a doua linii ferate.
5. (informatica) numar, cuvant asociat unei instructiuni care o deosebeste de celelate instructiuni ale programului. (< limba neogreaca: marca, franceza marque, limba rusa marka)
1. semn distinctiv, inscriptie etcetera care se aplica pe un obiect, pe o marfa etcetera ♢ tip, model de fabricatie. o de - = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru.
2. trasatura specifica; particularitate. ♢ caracteristica a unei categorii sau unitati gramaticale.
3. fisa cu numar de ordine cu care muncitorii isi marcheaza prezenta la lucru.
4. sina vopsita in alb care arata punctul de intersectie a doua linii ferate.
5. (informatica) numar, cuvant asociat unei instructiuni care o deosebeste de celelate instructiuni ale programului. (< limba neogreaca: marca, franceza marque, limba rusa marka)
4Marcă1 substantiv feminin timbru postal. (< limba germana Marke)
5Marcă1, marci, substantiv feminin
1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etcetera pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etcetera ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie.
Marca de automobil. ♢ Locutiune adjectiv De marca = de calitate superioara. ♦ (Înv.) Stema; blazon, emblema. ♢ Locutiune adjectiv (despre oameni) de seama; marcant, distins.
2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite.
3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire.
4. Figurativ Semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din limba neogreaca: Marka, franceza Marque. Conform: limba germana M a r k e.
1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etcetera pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etcetera ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie.
Marca de automobil. ♢ Locutiune adjectiv De marca = de calitate superioara. ♦ (Înv.) Stema; blazon, emblema. ♢ Locutiune adjectiv (despre oameni) de seama; marcant, distins.
2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite.
3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire.
4. Figurativ Semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din limba neogreaca: Marka, franceza Marque. Conform: limba germana M a r k e.
6Marcă2, marci, substantiv feminin Unitate monetara principala in unele tari europene. – Din limba germana Mark.
7Marcă3, marci, substantiv feminin
1. Nume dat in statul franc si in Germania medievala comitatelor de frontiera, aflate sub guvernare militara.
2. Obste sateasca din Europa apuseana medievala, in care pamantul arabil ramane proprietate privata. – Din limba germana Mark.
1. Nume dat in statul franc si in Germania medievala comitatelor de frontiera, aflate sub guvernare militara.
2. Obste sateasca din Europa apuseana medievala, in care pamantul arabil ramane proprietate privata. – Din limba germana Mark.
8Marcă4, marci, substantiv feminin (adesea determinat prin „postala”) Mic imprimat emis de stat si care, aplicat sau tiparit pe scrisori, pe unele colete etcetera, serveste drept plata anticipata a transportului postal. – Din limba germana Marke.
9Marcă substantiv verifica cuvantul: armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristica, emblema, insigna, insemn, insusire, nota, particularitate, proprietate, semn, specific, stema, trasatura.
10Marcă substantiv verifica cuvantul: semn.
11Marcă substantiv (Ist.) (invechit) marchionat. (O - germana medievala de frontiera.)
12Marcă substantiv timbru, (Ban.) stamp, (Ban., Transilvania, prin Maram. si Bucovina) stempel. (- postala.)
13Marca (semn distinctiv, unitate monetara, provincie de frontiera, timbru) substantiv feminin, g.-d. art. marcii; plural marci
14Marcă3 marci f.
Unitate a sistemului monetar din unele tari (Germania, Finlanda etc). [G.-d. Marcii] /<germ.
Mark
Unitate a sistemului monetar din unele tari (Germania, Finlanda etc). [G.-d. Marcii] /<germ.
Mark
15Marcă2 marci f. (cu sau fara determinativul Postala) Timbru emis de stat, care se aplica pe corespondenta, servind drept plata a transportului postal. [G.-d. Marcii] /<germ.
Marke
Marke
16Marcă1 marci f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de intreprinderi pe produsele lor. -a fabricii. 3) Model de produs industrial. - de automobil. ♢ De - de calitate superioara. 4) inv.
Emblema unei tari; stema. 5) Trasatura specifica particulara; amprenta; pecete. -a talentului (cuiva). [G.-d. Marcii] /<ngr. marka, franceza marque
Emblema unei tari; stema. 5) Trasatura specifica particulara; amprenta; pecete. -a talentului (cuiva). [G.-d. Marcii] /<ngr. marka, franceza marque
17Marcă1 substantiv feminin
1. Semn distinctiv, inscriptie etcetera care se aplica pe un obiect, pe o marfa etcetera ♦ Tip, model de fabricatie.
3. Fisa metalica cu numar de ordine cu care muncitorii unei fabrici isi marcheaza prezenta la lucru.
4. sina vopsita in alb, care arata punctul de intersectie a doua linii ferate.
5. (Matematica) Eticheta (I,3) [in Dn]. [Plural marci. / < franceza marque, limba italiana marca, limba rusa marka].
1. Semn distinctiv, inscriptie etcetera care se aplica pe un obiect, pe o marfa etcetera ♦ Tip, model de fabricatie.
3. Fisa metalica cu numar de ordine cu care muncitorii unei fabrici isi marcheaza prezenta la lucru.
4. sina vopsita in alb, care arata punctul de intersectie a doua linii ferate.
5. (Matematica) Eticheta (I,3) [in Dn]. [Plural marci. / < franceza marque, limba italiana marca, limba rusa marka].
18Marcă2 substantiv feminin Unitate monetara pana in 1999 a unor tari (Germania, Finlanda). [< limba germana Mark].
19Marcă3 substantiv feminin Provincie in unele state feudale condusa de un margraf sau de un principe si care avea rolul de a intari granitele marilor imperii din evul mediu. [< limba germana Mark].
20Marca (mắrci), substantiv feminin – Marca, sigiliu. – Mr. marca. limba italiana: marca, franceza marque, , conform limba neogreaca: μάρϰα, bulgara, limba sarba:, limba rusa marka). – Derivat marca, verb, din franceza marguer, limba italiana marcare; marcant, adjectiv (notabil), din franceza marquant; marcher, substantiv masculin (marcator), din franceza marqueur; marchetarie, substantiv feminin, din franceza marqueterie; remarca, verb (a observa), din franceza remarquer; remarca, substantiv feminin (nota, observatie), din franceza remarque; remarcabil, adjectiv (insemnat), din franceza remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), substantiv masculin, din limba germana Markgraf.