Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Marcă

1 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ⁴ substantiv feminin (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe. (< limba germana Mark)

2 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ³ substantiv feminin unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< limba germana Mark)

3 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ² substantiv feminin 1. semn distinctiv, inscripție etcetera care se aplică pe un obiect, pe o marfă etcetera ♢ tip, model de fabricație. o de - = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. ♢ caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (informatica) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului. (< limba neogreaca: marca, franceza marque, limba rusa marka)

4 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ¹ substantiv feminin timbru poștal. (< limba germana Marke)

5 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ¹, mărci, substantiv feminin 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etcetera pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etcetera ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. ♢ Locutiune adjectiv De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ♢ Locutiune adjectiv (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Figurativ Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din limba neogreaca: marka, franceza marque. Conform: limba germana M a r k e.

6 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ², mărci, substantiv feminin Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din limba germana Mark.

7 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ³, mărci, substantiv feminin 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din limba germana Mark.

8 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ⁴, mărci, substantiv feminin (adesea determinat prin „poștală”) Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etcetera, servește drept plată anticipată a transportului poștal. – Din limba germana Marke.

9 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ substantiv verifica cuvantul: armoarii, atribut, blazon, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, insignă, însemn, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, stemă, trăsătură.

10 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ substantiv verifica cuvantul: semn.

11 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ substantiv (IST.) (învechit) marchionat. (O - germană medievală de frontieră.)

12 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ substantiv timbru, (Ban.) ștamp, (Ban., Transilvania, prin Maram. și Bucovina) ștempel. (- poștală.)

13 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: marcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) substantiv feminin, g.-d. art. mărcii; plural mărci

14 * Cuvantul cu diacritice: márcă mărci
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ³ mărci f. Unitate a sistemului monetar din unele țări (Germania, Finlanda etc). [G.-D. mărcii] limba germana Mark

15 * Cuvantul cu diacritice: márcă mărci
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ² mărci f. (cu sau fără determinativul poștală) Timbru emis de stat, care se aplică pe corespondență, servind drept plată a transportului poștal. [G.-D. mărcii] limba germana Marke

16 * Cuvantul cu diacritice: márcă mărci
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ¹ mărci f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de întreprinderi pe produsele lor. -a fabricii. 3) Model de produs industrial. - de automobil. ♢ De - de calitate superioară. 4) înv. Emblema unei țări; stemă. 5) Trăsătură specifică particulară; amprentă; pecete. -a talentului (cuiva). [G.-D. mărcii] limba neogreaca: marka, franceza marque

17 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ¹ substantiv feminin 1. Semn distinctiv, inscripție etcetera care se aplică pe un obiect, pe o marfă etcetera ♦ Tip, model de fabricație. 3. Fisă metalică cu număr de ordine cu care muncitorii unei fabrici își marchează prezența la lucru. 4. Șină vopsită în alb, care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (Matematica) Etichetă (I,3) [în DN]. [Plural mărci. / < franceza marque, limba italiana marca, limba rusa marka].

18 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ² substantiv feminin Unitate monetară până in 1999 a unor țări (Germania, Finlanda). [< limba germana Mark].

19 * Cuvantul cu diacritice: márcă
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: MARCĂ³ substantiv feminin Provincie în unele state feudale condusă de un margraf sau de un principe și care avea rolul de a întări granițele marilor imperii din evul mediu. [< limba germana Mark].

20 * Cuvantul cu diacritice: márcă mắrci
Cuvantul fara diacritice: marca

Definitie: marcă (marci), substantiv feminin – Marcă, sigiliu. – Mr. marcă. limba italiana: marca, franceza marque, , conform limba neogreaca: μάρϰα, bulgara, limba sarba:, limba rusa marka). – Derivat marca, verb, din franceza marguer, limba italiana marcare; marcant, adjectiv (notabil), din franceza marquant; marcher, substantiv masculin (marcator), din franceza marqueur; marchetărie, substantiv feminin, din franceza marqueterie; remarca, verb (a observa), din franceza remarquer; remarcă, substantiv feminin (notă, observație), din franceza remarque; remarcabil, adjectiv (însemnat), din franceza remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), substantiv masculin, din limba germana Markgraf.