Marfă
Definitie, sens si explicatie
1Marfă, marfuri, substantiv feminin Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vanzarii-cumpararii. ♢ Expresie A-si lauda marfa = a-si lauda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar) Alta marfa, se spune cand este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre alta situatie, alta imprejurare. – Din limba maghiara Marha „vita”.
2Marfă substantiv
1. produs, (invechit si popular) negot, (invechit) metah, negustorie, product. (A vandut - la piata.)
2. articol. (O - de buna calitate.)
1. produs, (invechit si popular) negot, (invechit) metah, negustorie, product. (A vandut - la piata.)
2. articol. (O - de buna calitate.)
3Marfa substantiv feminin, g.-d. marfi, art. marfii; plural marfuri
4Marfă marfuri f. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piata. 2) Totalitate a obiectelor destinate vanzarii. ♢ A-si lauda -a a lauda ceea ce ii apartine. [G.-d. Marfii] /<ung. marha
5Marfa (mắrfuri), substantiv feminin –
1. (Trans., Maram.) Vite. –
2. (Înv.) Provizii. –
3. Obiecte de negot. – Varianta (invechit, Trans.) marha, (Banat) marva.
Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, Ii, 186) si mag. marha (Galdi, Dict., 144), din verifica cuvantul: limba germana mariha „cal.” – Derivat marfar (var. marfagiu), substantiv masculin (negustor).
Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, Ii, 19), mag. marfa (Edelspacher 18).
1. (Trans., Maram.) Vite. –
2. (Înv.) Provizii. –
3. Obiecte de negot. – Varianta (invechit, Trans.) marha, (Banat) marva.
Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, Ii, 186) si mag. marha (Galdi, Dict., 144), din verifica cuvantul: limba germana mariha „cal.” – Derivat marfar (var. marfagiu), substantiv masculin (negustor).
Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, Ii, 19), mag. marfa (Edelspacher 18).