Definitie Margine - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Margine, margini, substantiv feminin
1. Loc unde se termina o suprafata; extremitate, capat al unei suprafete. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara (de) margini = nesfarsit, infinit; imens. ♦ Prin specializare: Hotar, frontiera. ♦ Prin specializare: Periferie. ♦ Prin specializare: Mal, tarm.
2. Circumferinta a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termina o groapa sau un recipient.
3. Figurativ Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. – Din limba latina Margo, -inis.

Varianta definitie 2: Margine substantiv verifica cuvantul: caramb, cimitir, cupon, frontiera, granita, hotar, latunoaie, limita teritoriala.

Varianta definitie 3: Margine substantiv
1. verifica cuvantul: extremitate.
2. extremitate, limita, (invechit) soroc. (La - campiei.)
3. limita, linie. (S-a oprit la - satului.)
4. bariera, mahala, periferie. (Sta la - Bucurestiului.)
5. (GEOGR.) verifica cuvantul: tarm.
6. (invechit) usna, (figurativ) buza, gura. (Sta pe - prapastiei.)
7. verifica cuvantul: bordura.
8. verifica cuvantul: chenar.
9. verifica cuvantul: latura.
10. verifica cuvantul: muchie.
11. verifica cuvantul: ghizd.
12. verifica cuvantul: bor.
13. verifica cuvantul: flanc.
14. verifica cuvantul: limita.
15. limita, masura (Orice lucru are o -!)
16. verifica cuvantul: marja.
17. verifica cuvantul: brat.

Varianta definitie 4: Margine substantiv feminin, g.-d. art. marginii; plural margini

Varianta definitie 5: Margine -i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. -ea mesei. ♢ A tine (sau A bate) -ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la -ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) -i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etcetera). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. -ea padurii. -ea marii. -ea satului. 4) fig.
Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. -ea farfuriei. [G.-D. Marginii] /<lat. margo, -inis

Varianta definitie 6: Margine (margini), substantiv feminin –
1. Mal, tarm. –
2. Limita, extremitate. –
3. Frontiera, hotar. –
4. Chenar, bordura. – Mr. mardzine, megl. mardzini.
Limba Latina margo, margĭnem (Puscariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), conform dalm. mrgan, sp. (margen). – Derivat marginas, adjectiv (limitrof; de hotar); marginas, substantiv masculin (vecin de frontiera; mahalagiu; Arg., gura-casca, chibit); marginean, substantiv masculin (locuitor de la frontiera); margini, verb (a limita; a pune semne de hotar; reflexiv, a se invecina); nemarginire, substantiv feminin (infinit); nemarginit, adjectiv (nelimitat, infinit).
Derivat neol. marginal, adjectiv , din franceza marginal. – Din. rom. provine limba sarba: mrginj (Candrea, Elemente, 404).