Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Margine

1 * Cuvantul cu diacritice: márgine
Cuvantul fara diacritice: margine

Definitie: MARGINE, margini, substantiv feminin 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. ♦ Prin specializare: Hotar, frontieră. ♦ Prin specializare: Periferie. ♦ Prin specializare: Mal, țărm. 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Figurativ Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din limba latina margo, -inis.

2 * Cuvantul cu diacritice: márgine
Cuvantul fara diacritice: margine

Definitie: MARGINE substantiv verifica cuvantul: carâmb, cimitir, cupon, frontieră, graniță, hotar, lătunoaie, limită teritorială.

3 * Cuvantul cu diacritice: márgine
Cuvantul fara diacritice: margine

Definitie: MARGINE substantiv 1. verifica cuvantul: extremitate. 2. extremitate, limită, (învechit) soroc. (La - câmpiei.) 3. limită, linie. (S-a oprit la - satului.) 4. barieră, mahala, periferie. (Stă la - Bucureștiului.) 5. (GEOGR.) verifica cuvantul: țărm. 6. (învechit) usnă, (figurativ) buză, gură. (Stă pe - prăpastiei.) 7. verifica cuvantul: bordură. 8. verifica cuvantul: chenar. 9. verifica cuvantul: latură. 10. verifica cuvantul: muchie. 11. verifica cuvantul: ghizd. 12. verifica cuvantul: bor. 13. verifica cuvantul: flanc. 14. verifica cuvantul: limită. 15. limită, măsură (Orice lucru are o -) 16. verifica cuvantul: marjă. 17. verifica cuvantul: braț.

4 * Cuvantul cu diacritice: márgine
Cuvantul fara diacritice: margine

Definitie: margine substantiv feminin, g.-d. art. marginii; plural margini

5 * Cuvantul cu diacritice: márgine -i
Cuvantul fara diacritice: margine

Definitie: MARGINE -i f. 1) Parte extremă a unei suprafețe; capăt; extremă. -ea mesei. ♢ A ține (sau a bate) -ile a se feri de lucru greu; a căuta să scape de o obligație. (De) la -ea lumii (de) foarte departe. Fără (de) -i foarte mare, imens, nesfârșit. 2) rar Linie care desparte (o țară, o localitate, terenuri etcetera). 3) Locul de unde începe sau unde se termină ceva. -ea pădurii. -ea mării. -ea satului. 4) fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care mărginește suprafața unor vase, obiecte; buză. -ea farfuriei. [G.-D. marginii] limba latina margo, -inis

6 * Cuvantul cu diacritice: márgine márgini
Cuvantul fara diacritice: margine

Definitie: margine (margini), substantiv feminin – 1. Mal, țărm. – 2. Limită, extremitate. – 3. Frontieră, hotar. – 4. Chenar, bordură. – Mr. mardzine, megl. mardzini. Limba Latina margo, margĭnem (Pușcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), conform dalm. mrgan, sp. (margen). – Derivat mărginaș, adjectiv (limitrof; de hotar); mărginaș, substantiv masculin (vecin de frontieră; mahalagiu; Arg., gură-cască, chibiț); mărginean, substantiv masculin (locuitor de la frontieră); mărgini, verb (a limita; a pune semne de hotar; reflexiv, a se învecina); nemărginire, substantiv feminin (infinit); nemărginit, adjectiv (nelimitat, infinit). Derivat neol. marginal, adjectiv , din franceza marginal. – Din. rom. provine limba sarba: mrginj (Candrea, Elemente, 404).