Mărie
Definitie, sens si explicatie
1Mărie, marii, substantiv feminin (Înv.)
1. (Urmat de un adjectiv pos. sau de un pronumepers.) Termen de reverenta la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etcetera; inaltime, domnie, maiestate.
2. Situatie inalta, rang, demnitate, putere. ♦ Slava, onoare, cinste, glorie.
3. Îngamfare, trufie, mandrie, fala. – Mare + sufix -ie.
1. (Urmat de un adjectiv pos. sau de un pronumepers.) Termen de reverenta la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etcetera; inaltime, domnie, maiestate.
2. Situatie inalta, rang, demnitate, putere. ♦ Slava, onoare, cinste, glorie.
3. Îngamfare, trufie, mandrie, fala. – Mare + sufix -ie.
2Mărie substantiv (mai ales art.) domnie, inaltime, maiestate, (invechit) marime, marire. (- sa nu va poate primi.)
3Mărie substantiv verifica cuvantul: aroganta, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuza, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fala, forta, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, infumurare, ingamfare, lauda, maretie, marime, marire, masura, mandrie, omagiu, orgoliu, preamarire, preaslavire, proportie, proslavire, putere, semetie, slava, slavire, splendoare, stralucire, tarie, trufie, vaca-domnului, vanitate.
4Marie substantiv feminin, art. maria, g.-d. art. mariei, plural marii, art. mariile
5Mărie -i f. cuvant invechit 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt; maiestate. 2) Pozitie sociala inalta. /a mari + sufix -ie