Meandru
Definitie, sens si explicatie
1Meandru substantiv neutru
1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ♢ sinuozitate.
2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< franceza meandre)
1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ♢ sinuozitate.
2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< franceza meandre)
2Meandru, meandre, substantiv neutru
1. Bucla accentuata a unei ape curgatoare, mai ales in regiunile de ses. ♦ P. anal.
Sinuozitate, cotitura (a unui drum).
2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. [Pronuntat: me-an-] – Din franceza Meandre.
1. Bucla accentuata a unei ape curgatoare, mai ales in regiunile de ses. ♦ P. anal.
Sinuozitate, cotitura (a unui drum).
2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. [Pronuntat: me-an-] – Din franceza Meandre.
3Meandru substantiv cot, cotitura, sinuozitate, serpuitura, (regional) taola. (- al unei ape.)
4Meandru substantiv neutru (silabe me-an-), art. meandrul; plural meandre
5Meandru -e n. 1) Loc de cotitura (a unui drum sau a unui curs de apa); curbatura; sinuozitate. 2) Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curgatoare. 3) fig.
Manevra iscusita prin care se mascheaza realitatea; siretlic; truc; tertip; stratagema. [Silabe Me-an-] /<fr. meandre
Manevra iscusita prin care se mascheaza realitatea; siretlic; truc; tertip; stratagema. [Silabe Me-an-] /<fr. meandre
6Meandru substantiv neutru
1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la plural) drumuri, strazi intortocheate.
2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pronume me-an-. / < franceza meandre, conform Meandru – fluviu sinuos in Asia Mica].
1. Cotitura intortocheata a cursului unei ape (mai ales) in regiunile de ses. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la plural) drumuri, strazi intortocheate.
2. Motiv ornamental compus dintr-o imbinare de linii curbe sau frante. [Pronume me-an-. / < franceza meandre, conform Meandru – fluviu sinuos in Asia Mica].