Definitie Melc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Melc, melci, substantiv masculin I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ♢ Locutiune adjectiv Ca melcul= A) rasucit, in spirala; B) foarte incet. ♢ Expresie A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. anal.
1. Partea osoasa a labirintului urechii interne.
2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie.
3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina.
4. (La plural) Șuvite de par rasucite in forma de ineluse. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Melc substantiv verifica cuvantul: maia.

Varianta definitie 3: Melc substantiv
1. (ZOOL.) gasteropod, gastropod, (popular) bourel, culbec, (regional) babita, (in jocurile de copii) codobelc.
2. (ZOOL.) melc fara casa verifica cuvantul: limax.
3. melc membranos verifica cuvantul: cohlee.
4. melcul lui Pascal verifica cuvantul: cardioida.

Varianta definitie 4: Melc substantiv masculin, plural melci

Varianta definitie 5: Melc -ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ♢ A se misca ca -cul (sau Cu pasi de -) a se misca foarte incet. A tacea ca -cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat.
Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehnica Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Melc (melci), substantiv masculin –
1. Bourel, culbec (Helix). –
2. Orbita ochiului. –
3. Labirintul urechii. –
4. Cavitatea interioara a cornului. – Varianta (invechit) melciu.
Mr. smelciu.
Origine indoielnica.
Daca se porneste, cum ar trebui, se pare, de la varianta melciu considerata ca forma primitiva (Byck-Graur, BL, I, 23), ar fi de presupus ca-i vorba de limba sarba: mela „visc”, cu sufix dim. -če › melče, ca moma › momče; sensul ar fi de „viscos”, ca in limba latina viscosus ‹ viscum „visc”.
Celelalte ipoteze sint insuficiente: de la o tema limba slava (veche) care ar insemna „moale” (Cihac, II, 192); de la un dacic *miliku sau *kadmiliku, ca in limba albaneza krëmili, këthmili (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 193); din limba latina limax, prin intermediul unei metateze *milax (Philippide, Principii, 295); dintr-un cuvint inrudit cu limba latina murex, zend. mūraka (Tiktin); abreviat in cobelci, in loc de culbec (Scriban); din bulgara melŭk (Conev 22).
Derivat mealca, substantiv feminin (Munt., peste de riu nedeterminat), probabil denumit astfel din cauza viscozitatii lui; melcie (var. melciurie), adjectiv f. (oaie cu coarne rasucite); inmelci, verb (rar, a se incolaci, a se rasuci). – Din rom. provine bulgara melčev (Candrea, Elemente, 405; Miklosich, Etym.
Wb., 187; Berneker, II, 33; Capidan, Raporturile, 216).