Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Melc

1 * Cuvantul cu diacritice: melc
Cuvantul fara diacritice: melc

Definitie: MELC, melci, substantiv masculin I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, și patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ♢ Locutiune adjectiv Ca melcul= a) răsucit, în spirală; b) foarte încet. ♢ Expresie A tăcea ca melcul = a nu scoate nici un cuvânt. II. P. anal. 1. Partea osoasă a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotație. 3. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă dată prin mașină. 4. (La plural) Șuvițe de păr răsucite în formă de inelușe. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: melc
Cuvantul fara diacritice: melc

Definitie: MELC substantiv verifica cuvantul: maia.

3 * Cuvantul cu diacritice: melc
Cuvantul fara diacritice: melc

Definitie: MELC substantiv 1. (ZOOL.) gasteropod, gastropod, (popular) bourel, culbec, (regional) babiță, (în jocurile de copii) codobelc. 2. (ZOOL.) melc fără casă verifica cuvantul: limax. 3. melc membranos verifica cuvantul: cohlee. 4. melcul lui Pascal verifica cuvantul: cardioidă.

4 * Cuvantul cu diacritice: melc
Cuvantul fara diacritice: melc

Definitie: melc substantiv masculin, plural melci

5 * Cuvantul cu diacritice: melc -ci
Cuvantul fara diacritice: melc

Definitie: MELC -ci m. 1) Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o cochilie în formă de spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile. ♢ A se mișca ca -cul (sau cu pași de -) a se mișca foarte încet. A tăcea ca -cul a nu rosti nici o vorbă. 2) anat. Parte a urechii interne în formă de spirală. 3) tehnica Element al unui angrenaj (elicoidal), care servește pentru transmiterea unei mișcări de rotație între doi arbori perpendiculari. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: melc mélci
Cuvantul fara diacritice: melc

Definitie: melc (melci), substantiv masculin – 1. Bourel, culbec (Helix). – 2. Orbita ochiului. – 3. Labirintul urechii. – 4. Cavitatea interioară a cornului. – Varianta (învechit) melciu. Mr. smelciu. Origine îndoielnică. Dacă se pornește, cum ar trebui, se pare, de la varianta melciu considerată ca formă primitivă (Byck-Graur, BL, I, 23), ar fi de presupus că-i vorba de limba sarba: mela „vîsc”, cu sufix dim. -če › melče, ca moma › momče; sensul ar fi de „vîscos”, ca în limba latina viscosus ‹ viscum „vîsc”. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: de la o temă limba slava (veche) care ar însemna „moale” (Cihac, II, 192); de la un dacic miliku sau kadmiliku, ca în limba albaneza krëmili, këthmili (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 193); din limba latina limax, prin intermediul unei metateze milax (Philippide, Principii, 295); dintr-un cuvînt înrudit cu limba latina murex, zend. mūraka (Tiktin); abreviat în cobelci, în loc de culbec (Scriban); din bulgara melŭk (Conev 22). Derivat mealcă, substantiv feminin (Munt., pește de rîu nedeterminat), probabil denumit astfel din cauza viscozității lui; melcie (var. melciurie), adjectiv f. (oaie cu coarne răsucite); înmelci, verb (rar, a se încolăci, a se răsuci). – Din rom. provine bulgara melčev (Candrea, Elemente, 405; Miklosich, Etym. Wb., 187; Berneker, II, 33; Capidan, Raporturile, 216).