1
Memorie substantiv feminin
1. capacitate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit anterior.
2. amintire.
amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri.
3. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informațiile; memorator (2). (< latină, italiană memoria)
1. capacitate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit anterior.
2. amintire.
amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri.
3. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informațiile; memorator (2). (< latină, italiană memoria)
MDN – marele dicționar de neologisme
2
Memorie, memorii, substantiv feminin
1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare).
Locuțiune adverb Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost.
2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire.
Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.
Expresie În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu.
3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din latină, italiană Memoria, franceză Memoire.
1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare).
Locuțiune adverb Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost.
2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire.
Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă.
Expresie În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu.
3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din latină, italiană Memoria, franceză Memoire.
DEX – dicționarul explicativ
3
Memorie memorii feminin 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoașterea și reproducerea în conștiință a experienței din trecut (fapte, evenimente, senzații, sentimente, impresii, cunoștințe). 2) Reprezentare mintală; păstrare în amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerată ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri și despre evenimentele marcante din trecut, păstrată de posteritate. [Genitiv-dativ Memoriei; Silabe -ri-e] /<latină, italiană memoria, franceză memoire
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Memorie substantiv feminin
1. Proprietate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se rețin datele și cunoștințele căpătate.
2. Amintire.
3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri.
4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informațiile necesare calculului; memorator. [Genitiv -iei. / < latină memoria, conform italiană memoria, franceză memoire].
1. Proprietate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se rețin datele și cunoștințele căpătate.
2. Amintire.
3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri.
4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informațiile necesare calculului; memorator. [Genitiv -iei. / < latină memoria, conform italiană memoria, franceză memoire].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Memorie (memorii), substantiv feminin – Ținere de minte.
Latină memoria (secolul XIX). – Derivat memoriu, substantiv neutru (cerere, petiție; dare de seamă, disertație), din franceză memoire; memorabil, adjectiv, din franceză memorable; memorandum, substantiv neutru, din franceză memorandum; memorial, substantiv neutru (memorii; jurnal); memorialist, substantiv masculin (autor de memorii), din franceză memorialiste; memoriza, verb (a reține, a fixa în memorie);
comemora, verb, din franceză commemorer; imemorial, adjectiv, din franceză immemorial.
Latină memoria (secolul XIX). – Derivat memoriu, substantiv neutru (cerere, petiție; dare de seamă, disertație), din franceză memoire; memorabil, adjectiv, din franceză memorable; memorandum, substantiv neutru, din franceză memorandum; memorial, substantiv neutru (memorii; jurnal); memorialist, substantiv masculin (autor de memorii), din franceză memorialiste; memoriza, verb (a reține, a fixa în memorie);
comemora, verb, din franceză commemorer; imemorial, adjectiv, din franceză immemorial.
DER – dicționarul etimologic
6
Memorie substantiv feminin (silabe -ri-e), articulat memoria (silabe -ri-a), genitiv-dativ articulat memoriei; plural memorii, articulat memoriile (silabe -ri-i-)
DOOM – dicționarul ortografic