Definitie Mesteacăn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MesteacĂn, mesteceni, substantiv masculin Arbore cu scoarta alba, cu lemnul alb, galbui sau rosiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenusii si cu flori grupate in amenti (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore. ♢ Mesteacan mic = specie de mesteacan, arbust inalt pana la un metru, care creste in regiunile alpine (Betula humilis).
Mesteacan pitic = specie de mesteacan, arbust pana la jumatate de metru (Betula nana).
Mesteacan pufos = specie de mesteacan, arbust sau arbore cu scoarta alba sau bruna-cenusie cu pete albe; mestecanas (Betula pubescens). – Limba Latina Mastichinus.

Varianta definitie 2: MesteacĂn substantiv (BOTANICA)
1. (Betula verrucosa) (livresc) betula.
2. mesteacan pufos verifica cuvantul: mestecanas.

Varianta definitie 3: Mesteacan substantiv masculin, plural mesteceni

Varianta definitie 4: MesteacĂn -eceni m. 1) Arbore cu scoarta alba, cu frunze argintii si cu lemnul moale, care creste in tarile cu clima temperata si rece. 2) Lemnul acestui copac. /<lat. mastichinus

Varianta definitie 5: Mesteacan (mesteceni), substantiv masculin – Arbore cu scoarta alba (Betula alba).
Limba Latina mastichinus, din limba greaca (veche) μαστίχινος (Candrea, Conv.
Lit., XXXIX, 1128; Candrea-Dens., 1089; Iordan, Dift., 116; Tiktin; REW 5398b; Diculescu, Elementele, 480; Rosetti, I, 169), datorat sevei sale dulcege, care a fost comparata cu masticul, limba greaca (veche) μαστίχη.
Dificultatea trecerii -ci- › -ca-, care s-a explicat printr-o analogie cu cearcan si leagan, dispare daca se porneste de la un *mestecen, dupa al carui plural mesteceni, s-a reconstituit sing. actual, prin analogie cu seaman, semeni, teapan, tepeni etcetera Etimoanele limba slava (veche) mŭstŭ „must” (Cihac, II, 193), sau mesteca (Domaschke 78) nu par posibile, ca si originea anterioara indoeurop. (Lahovary 338).
Derivat mestecanas, substantiv masculin (varietate de mesteacan, Betula pubescens); mestecanis, substantiv neutru (padure de mesteceni).