Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mesteacăn

1 * Cuvantul cu diacritice: mesteácăn
Cuvantul fara diacritice: mesteacan

Definitie: MESTEACĂN, mesteceni, substantiv masculin Arbore cu scoarța albă, cu lemnul alb, gălbui sau roșiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenușii și cu flori grupate în amenți (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore. ♢ Mesteacăn mic = specie de mesteacăn, arbust înalt până la un metru, care crește în regiunile alpine (Betula humilis). Mesteacăn pitic = specie de mesteacăn, arbust până la jumătate de metru (Betula nana). Mesteacăn pufos = specie de mesteacăn, arbust sau arbore cu scoarța albă sau brună-cenușie cu pete albe; mestecănaș (Betula pubescens). – Limba Latina mastichinus.

2 * Cuvantul cu diacritice: mesteácăn
Cuvantul fara diacritice: mesteacan

Definitie: MESTEACĂN substantiv (BOTANICA) 1. (Betula verrucosa) (livresc) betulă. 2. mesteacăn pufos verifica cuvantul: mestecănaș.

3 * Cuvantul cu diacritice: mesteácăn
Cuvantul fara diacritice: mesteacan

Definitie: mesteacăn substantiv masculin, plural mesteceni

4 * Cuvantul cu diacritice: mesteácăn -éceni
Cuvantul fara diacritice: mesteacan

Definitie: MESTEACĂN -eceni m. 1) Arbore cu scoarța albă, cu frunze argintii și cu lemnul moale, care crește în țările cu climă temperată și rece. 2) Lemnul acestui copac. limba latina mastichinus

5 * Cuvantul cu diacritice: mesteácăn mestéceni
Cuvantul fara diacritice: mesteacan

Definitie: mesteacăn (mesteceni), substantiv masculin – Arbore cu scoarța albă (Betula alba). Limba Latina mastichinus, din limba greaca (veche) μαστίχινος (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1128; Candrea-Dens., 1089; Iordan, Dift., 116; Tiktin; REW 5398b; Diculescu, Elementele, 480; Rosetti, I, 169), datorat sevei sale dulcege, care a fost comparată cu masticul, limba greaca (veche) μαστίχη. Dificultatea trecerii -ci- › -că-, care s-a explicat printr-o analogie cu cearcăn și leagăn, dispare dacă se pornește de la un mestecen, după al cărui plural mesteceni, s-a reconstituit sing. actual, prin analogie cu seamăn, semeni, țeapăn, țepeni etcetera Etimoanele limba slava (veche) mŭstŭ „must” (Cihac, II, 193), sau mesteca (Domaschke 78) nu par posibile, ca și originea anterioară indoeurop. (Lahovary 338). Derivat mestecănaș, substantiv masculin (varietate de mesteacăn, Betula pubescens); mestecăniș, substantiv neutru (pădure de mesteceni).