1
Metoc, metocuri, substantiv neutru Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; prin specializare clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Variantă: Metoh, (regional) Mitoc substantiv neutru] – Din slavă Metohŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Metoc (metocuri), substantiv neutru –
1. Mănăstire dependentă de alta. –
2. Reședință călugărească în afara mănăstirii. – Variantă metoh, mitoc, (plural) metoace. Aromână mitohe. Neogreacă μετόχι (Roesler 572; Murnu 37), parțial prin intermediul slavă metochĭ (Vasmer, Greacă, 98; Conev 108). – Derivat mitocan, substantiv masculin (bădăran, nerod, nătărău; mojic, grosolan), după Filimon de la un metoc sau reședință din București, din cartierul Dealul Spirii, pentru al cărui sens conform spaniolă arrabalero; mitocancă, substantiv feminin (mahalagioaică); mitocănesc, adjectiv (vulgar, necioplit); mitocănește, adverb (mîrlănește); mitocănie, substantiv feminin (grosolănie, necuviință); mitocănime, substantiv feminin (adunătură de mitocani).
1. Mănăstire dependentă de alta. –
2. Reședință călugărească în afara mănăstirii. – Variantă metoh, mitoc, (plural) metoace. Aromână mitohe. Neogreacă μετόχι (Roesler 572; Murnu 37), parțial prin intermediul slavă metochĭ (Vasmer, Greacă, 98; Conev 108). – Derivat mitocan, substantiv masculin (bădăran, nerod, nătărău; mojic, grosolan), după Filimon de la un metoc sau reședință din București, din cartierul Dealul Spirii, pentru al cărui sens conform spaniolă arrabalero; mitocancă, substantiv feminin (mahalagioaică); mitocănesc, adjectiv (vulgar, necioplit); mitocănește, adverb (mîrlănește); mitocănie, substantiv feminin (grosolănie, necuviință); mitocănime, substantiv feminin (adunătură de mitocani).
DER – dicționarul etimologic
3
Metoc substantiv neutru, plural metocuri/metoace
DOOM – dicționarul ortografic