1
Dobitoc, -oacă, dobitoci, -oace, substantiv, adjectiv
1. Substantiv neutru Animal patruped (domestic).
2. Substantiv masculin și feminin, adjectiv (Peiorativ) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din slavă Dobytŭkŭ.
1. Substantiv neutru Animal patruped (domestic).
2. Substantiv masculin și feminin, adjectiv (Peiorativ) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din slavă Dobytŭkŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Dobitoc (dobitoace), substantiv neutru –
1. Animal. –
2. Prost, nătîng.
Slavă dobytukŭ „avere, cîștig” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), conform bulgară dobituk, sârbă, croată dobitak „cîștig”.
Conform dobîndi și, pentru evoluția semantică, latină pecunia, spaniolă ganado. Cu sensul 2 plural dobitoci (masculin). – Derivat dobitoacă, substantiv feminin (femeie proastă); dobitocesc, adjectiv (de dobitoc); dobitocește, adverb (ca dobitocii); dobitoci, verb (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, substantiv feminin (prostie, tîmpenie); îndobitoci, verb (a prosti, a abrutiza).
1. Animal. –
2. Prost, nătîng.
Slavă dobytukŭ „avere, cîștig” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), conform bulgară dobituk, sârbă, croată dobitak „cîștig”.
Conform dobîndi și, pentru evoluția semantică, latină pecunia, spaniolă ganado. Cu sensul 2 plural dobitoci (masculin). – Derivat dobitoacă, substantiv feminin (femeie proastă); dobitocesc, adjectiv (de dobitoc); dobitocește, adverb (ca dobitocii); dobitoci, verb (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, substantiv feminin (prostie, tîmpenie); îndobitoci, verb (a prosti, a abrutiza).
DER – dicționarul etimologic
3
Dobitoc2 dobitoci masculin figurat Persoană lipsită de inteligență și de bun-simț. /<slavă dobytuku
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Dobitoc1 dobitoace neutru Animal domestic (mai rar sălbatic). /<slavă dobytucu
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Dobitoc adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural dobitoci; feminin singular dobitoacă, plural dobitoace
DOOM – dicționarul ortografic
6
Dobitoc (animal) substantiv neutru, plural dobitoace
DOOM – dicționarul ortografic