Dobitoc -oacă
Definitie, sens si explicatie
1Dobitoc, -oacă, dobitoci, -oace, substantiv, adjectiv
1. Substantiv neutru: Animal patruped (domestic).
2. Substantiv masculin si feminin:, adjectiv (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenta sau de bun-simt. – Din limba slava (veche) Dobytŭkŭ.
1. Substantiv neutru: Animal patruped (domestic).
2. Substantiv masculin si feminin:, adjectiv (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligenta sau de bun-simt. – Din limba slava (veche) Dobytŭkŭ.
2Dobitoc substantiv verifica cuvantul: animal.
3Dobitoc adjectiv m., (persoana) substantiv masculin, plural dobitoci; f. singular dobitoaca, plural dobitoace
4Dobitoc (animal) substantiv neutru, plural dobitoace
5Dobitoc2 -ci m. figurativ Persoana lipsita de inteligenta si de bun-simt. /<sl. dobytuku
6Dobitoc1 -oace n.
Animal domestic (mai rar salbatic). /<sl. dobytucu
Animal domestic (mai rar salbatic). /<sl. dobytucu
7Dobitoc (dobitoace), substantiv neutru –
1. Animal. –
2. Prost, nating.
Sl. dobytukŭ „avere, cistig” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, Ii, 97; Conev 57), conform bulgara dobituk, limba sarba:, cr. dobitak „cistig”.
Conform: dobindi si, pentru evolutia semantica, limba latina pecunia, sp. ganado.
Cu sensul 2 plural dobitoci (m.). – Derivat dobitoaca, substantiv feminin (femeie proasta); dobitocesc, adjectiv (de dobitoc); dobitoceste, adverb (ca dobitocii); dobitoci, verb (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, substantiv feminin (prostie, timpenie); indobitoci, verb (a prosti, a abrutiza).
1. Animal. –
2. Prost, nating.
Sl. dobytukŭ „avere, cistig” (Miklosich, Slaw.
Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, Ii, 97; Conev 57), conform bulgara dobituk, limba sarba:, cr. dobitak „cistig”.
Conform: dobindi si, pentru evolutia semantica, limba latina pecunia, sp. ganado.
Cu sensul 2 plural dobitoci (m.). – Derivat dobitoaca, substantiv feminin (femeie proasta); dobitocesc, adjectiv (de dobitoc); dobitoceste, adverb (ca dobitocii); dobitoci, verb (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, substantiv feminin (prostie, timpenie); indobitoci, verb (a prosti, a abrutiza).