Meșter -ă
Definitie, sens si explicatie
1Méster, -ă, mesteri, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ♢ Expresie Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etcetera
2. Substantiv masculin si feminin:, adjectiv (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte.
3. Substantiv masculin si feminin: (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din limba maghiara Mester.
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ♢ Expresie Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etcetera
2. Substantiv masculin si feminin:, adjectiv (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte.
3. Substantiv masculin si feminin: (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din limba maghiara Mester.
2Méster s., adjectiv
1. substantiv verifica cuvantul: maistru.
2. adjectiv verifica cuvantul: indeminatic.
1. substantiv verifica cuvantul: maistru.
2. adjectiv verifica cuvantul: indeminatic.
3Méster substantiv verifica cuvantul: faurmaur, maestru, meserias, mestergrinda, mestesugar.
4Mester substantiv masculin, adjectiv m., plural mesteri; f. singular mestera, g.-d. art. mesterei, plural mestere
5Méster -i m. 1) Persoana specializata intr-o meserie. --tamplar. 2) Muncitor calificat care indruma alti muncitori sau care conduce un sector de productie; maistru. 3) Persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<ung. mester
6Mester (mesteri), substantiv masculin –
1. Maestru, maistru. –
2. (Adj.) Expert, cunoscator.
Germ.
Meister, prin intermediul limba slava (veche) mestru (Cihac, Ii, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Galdi, Dict., 94), conform limba neogreaca: μάστορας, limba albaneza mještrë, limba turca: mehter, slov. mešter.
Conform: si maestru.
Mester-grinda, substantiv feminin (grinda principala), folosita in Trans., este calc din mag.
Cuvintul apare in doc. slavorom. din
1404. Derivat mestera, adjectiv f. (experta, dibace); mestereasa, substantiv feminin (femeie practica, experimentata); mesteri, verb (a lucra; a se intretine); mesterie, substantiv feminin (meserie, disciplina); mesterita, substantiv feminin (femeie dibace); mesteresc, adjectiv (de mester, artistic); mestesug (var. mestersug), substantiv neutru (ocupatie, profesiune; industrie, disciplina, indeminare; tertip, viclesug), din mag. mesterseg (Cihac, Ii, 515; Galdi, Dict., 94), cu r pastrat in secolul Xvii; mestersugui, verb (a lucra), secolul Xvii, cuvant invechit; mestesugar, substantiv masculin (muncitor; artizan); mestesugaret, adjectiv (muncitor, dibaci); mestesugi, verb (a lucra artistic; a invata, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); mestesugos, adjectiv (dibaci, iscusit).
1. Maestru, maistru. –
2. (Adj.) Expert, cunoscator.
Germ.
Meister, prin intermediul limba slava (veche) mestru (Cihac, Ii, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Galdi, Dict., 94), conform limba neogreaca: μάστορας, limba albaneza mještrë, limba turca: mehter, slov. mešter.
Conform: si maestru.
Mester-grinda, substantiv feminin (grinda principala), folosita in Trans., este calc din mag.
Cuvintul apare in doc. slavorom. din
1404. Derivat mestera, adjectiv f. (experta, dibace); mestereasa, substantiv feminin (femeie practica, experimentata); mesteri, verb (a lucra; a se intretine); mesterie, substantiv feminin (meserie, disciplina); mesterita, substantiv feminin (femeie dibace); mesteresc, adjectiv (de mester, artistic); mestesug (var. mestersug), substantiv neutru (ocupatie, profesiune; industrie, disciplina, indeminare; tertip, viclesug), din mag. mesterseg (Cihac, Ii, 515; Galdi, Dict., 94), cu r pastrat in secolul Xvii; mestersugui, verb (a lucra), secolul Xvii, cuvant invechit; mestesugar, substantiv masculin (muncitor; artizan); mestesugaret, adjectiv (muncitor, dibaci); mestesugi, verb (a lucra artistic; a invata, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); mestesugos, adjectiv (dibaci, iscusit).