Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: mic -ă
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: MIC, -Ă, mici, adjectiv 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar. ♢ Locutiune adverb În mic = pe scară redusă, fără amploare. ♢ Expresie A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafață redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori. condimentați și fripți direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etcetera) Puțin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subțire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puțin numeros: redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etcetera) Puțin intens; slab, încet, stins². scăzut. 4. (Despre zi, noapte etcetera) Care durează puțin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ♢ (Substantivat) Cei mici = copiii. ♢ Locutiune adverb De mic = din copilărie. ♢ Expresie Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau, .cel mai„) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Figurativ (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ♢ Expresie Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ♢ Socru mic = tatăl miresei; (la plural) părinții miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil limba latina miccus.

2 * Cuvantul cu diacritice: mic
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: Mic antonim: colosal, înalt, mare

3 * Cuvantul cu diacritice: mic
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: MIC adjectiv verifica cuvantul: meschin.

4 * Cuvantul cu diacritice: mic
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: MIC adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: mărunt. 2. adjectiv crud, necrescut, nedezvoltat. (Plantă -.) 3. adjectiv verifica cuvantul: redus. 4. adjectiv verifica cuvantul: scurt. (Un text -.) 5. adjectiv verifica cuvantul: minuscul. 6. adjectiv verifica cuvantul: îngust. 7. adjectiv verifica cuvantul: nespațios. 8. adjectiv prost, redus. 9. adjectiv îngust. (Pălărie cu boruri -.) 10. adjectiv verifica cuvantul: subțire. 11. adjectiv verifica cuvantul: scund. 12. adjectiv jos, mărunt, scund, (regional) pitulat. (Casă -.) 13. adjectiv verifica cuvantul: pitic. 14. adjectiv scurt. (Creion -.) 15. substantiv verifica cuvantul: mititel. 16. adjectiv verifica cuvantul: neadânc. 17. adjectiv subțire. (Buze -.) 18. adjectiv verifica cuvantul: ieftin. 19. adjectiv limitat, redus. (Un câștig -.) 20. adjectiv verifica cuvantul: neînsemnat. 21. adjectiv verifica cuvantul: nevârstnic. 22. adjectiv verifica cuvantul: mezin. 23. adjectiv scurt. (Vara, noaptea-i -.) 24. adjectiv verifica cuvantul: slab. 25. adjectiv redus, slab, (figurativ) anemic. (O lumină -.) 26. adjectiv verifica cuvantul: scăzut. 27. adjectiv verifica cuvantul: secundar. 28. adjectiv verifica cuvantul: neimportant. 29. adjectiv verifica cuvantul: inferior. 30. adjectiv puțin, redus, slab. (- nădejde să ...) 31. adjectiv insuficient, puțin, redus, slab. (Are posibilități - de realizare.)

5 * Cuvantul cu diacritice: mic
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: mic adjectiv m., f. mică; plural m. și feminin: mici

6 * Cuvantul cu diacritice: mic
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: mic substantiv masculin, plural mici

7 * Cuvantul cu diacritice: mic mícă mici
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: MIC mică (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decât cele considerate normale; care este de mărime sub norma obișnuită. Masă -ă. ♢ Degetul - deget aflat la extremitatea mâinii sau a piciorului. În - pe scurt; în sumar; în proporții reduse. 2) A cărui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumină -ă. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care durează mai puțin ca de obicei; de scurtă durată. 5) Care este de importanță redusă; neînsemnat. Un - funcționar. ♢ Socru mic tatăl miresei. Soacră mică mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de vârsta copilăriei. 7) și substantival Care s-a născut ultimul în familie; mezin. ♢ Cu - cu mare (sau - și mare) cu toții împreună. limba latina miccus

8 * Cuvantul cu diacritice: mic mícă
Cuvantul fara diacritice: mic

Definitie: mic (mică), adjectiv – 1. (Înv.) Puțin, redus: Bogdan Vodă domni mică vreme (Dosoftei). – 2. De mărime redusă. – 3. De ani puțini. – 4. (Argou) Monedă de 20 de lei. – 5. (Familiar, București) Specialitate de carne la grătar. – Mr. ńic, mic, megl., istr. mic. Probabil origine expresivă, dar anterior rom. Trebuie să se pornească de la un limba latina miccus, conform pic și limba latina mica, limba greaca (veche) doric μιϰός, limba italiana miccino, sicil. nicu, calabr. miccu. Pentru a explica limba latina miccus, se pleacă de obicei, fie de la limba greaca (veche) μιϰ(ρ)ός (Cipariu, Elemente, 128; Densusianu, Hlr., 201; Koerting 6147; Pușcariu 1067; Candrea-Dens., 1092; REW 5559; Pascu, I, 133; Rohlfs, EWUG, 1382; Rosetti, II, 68), fie de la limba latina mῑca (Diez, I, 126; Koerting 5279; Gougenheim, Rom., LXIX, 97-101). Mai sigur pare să fie că toate aceste cuvinte duc către aceeași sursă expresivă. Conform: mică, nițel. Derivat micșor, adjectiv ; micșora, verb (a reduce, a face mai mic); micșorime, substantiv feminin (micime); micușor, adjectiv (mititel); micuțel (var. mitutel), adjectiv (Banat, Trans., mic); mititel, adjectiv (mic; substantiv masculin, specialitate de carne la grătar), formă asimilată din varianta anterioară (după Dacor, I, 326, de la un dim. micicel; după Candrea, de la michitel); mititică, substantiv feminin (fetiță, copiliță; Arg., închisoare); miciculat, adjectiv (Banat, micșorat, redus), cu finala expresivă; micime, substantiv feminin (meschinărie, fleac); Michiduță, substantiv masculin (nume popular pentru diavol). – De la micuț provine limba neogreaca: μιϰούτσο (Danguitsis 154).