Definitie Mijloc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Mijloc, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, substantiv neutru I.
1. Punct care se gaseste la egala departare de doua extreme; centru; loc aflat in interiorul unui spatiu, la oarecare distanta de margine. ♢ Locutiune adjectiv De mijloc = situat intre limita superioara si cea inferioara; mijlociu. ♢ Locutiune adverb La (sau in) mijloc = (aproximativ) in centru, in spatiul care separa doua persoane sau doua lucruri. ♢ Locutiune prep.
Prin mijlocul... = printre.
Din mijlocul... = dintre.
În mijlocul... = intre2. ♢ Expresie A fi la mijloc = a fi in cauza, in joc.
A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelamurit, necunoscut la baza unui lucru.
A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni intre doua persoane care se cearta, pentru a le impiedica sa se incaiere; a media intr-un conflict.
A-si pune capul (sau gatul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirma; a garanta.
2. Nume dat anumitor parti ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate in partea (aproximativ) centrala a obiectului respectiv.
3. Parte a corpului omenesc cuprinsa intre torace si solduri; talie, brau. ♢ Expresie A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a tine etcetera) de mijloc = a petrece bratul in jurul taliei cuiva (in semn de afectiune).
4. (Înv.) Mediu1, ambianta.
5. Moment situat la aceeasi departare de inceputul si sfarsitul unei actiuni, al unei perioade de timp; jumatate. ♢ Locutiune adverb La mijloc = intre doua momente; intre un moment trecut si cel prezent. ♢ Locutiune prep.
În mijlocul... = in cursul..., in toiul..., in puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau varsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei actiuni, a unei naratiuni etcetera situata intre inceputul si sfarsitul ei.
6. (Înv. si popular) Ceea ce are calitatea, valoarea situata intre o limita superioara si alta inferioara. ♢ Locutiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = pozitie intermediara intre doua extreme, solutie moderata sau de compromis; atitudine ponderata. II.
1. Ceea ce serveste ca unealta pentru realizarea unui scop; (la plural) posibilitati (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; prin extensiune cale, metoda, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinta.
2. (Concr.; la plural) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de munca = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul carora oamenii actioneaza asupra obiectelor muncii, modificandu-le potrivit scopului urmarit de ei.
Mijloace de productie = totalitatea obiectelor muncii si a mijloacelor de munca pe care oamenii le folosesc in procesul de producere a bunurilor materiale.
Mijloace de circulatie (sau de locomotie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor.
3. (Concretizat) Avere, bani, resurse, fonduri. [Accentuat si: mijloc] – Limba Latina Medius locus.

Varianta definitie 2: Mijloc substantiv verifica cuvantul: ambianta, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, multime, sfera, societate.

Varianta definitie 3: Mijloc substantiv
1. verifica cuvantul: centru.
2. centru, (figurativ) buric, inima, (invechit figurativ) dric. (În -ul orasului.)
3. cen-tru, miez, (fig) buric, inima. (În -ul pamantului.)
4. (fig) san. (Se afla in -ul familiei.)
5. jumatate. (La -ul scandurii.)
6. verifica cuvantul: brau.
7. (ANATOMIE) sale (plural). (O doare -ul.)
8. jumatate. (La -ul saptamanii.)
9. verifica cuvantul: toi.
10. verifica cuvantul: mod.
11. verifica cuvantul: avere.
12. verifica cuvantul: fond.
13. mijloc de transport verifica cuvantul: vehicul.

Varianta definitie 4: Mijloc/mijloc (procedeu, unealta, avere, corp central) substantiv neutru, plural mijloace/mijloace

Varianta definitie 5: Mijloc (talie) substantiv neutru, plural mijlocuri

Varianta definitie 6: Mijloc2 -oace n. 1) Mod de a actiona pentru a atinge un anumit scop; metoda; procedeu; modalitate; maniera. -oace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. - de exprimare. ♢ Prin toate -oacele folosind toate posibilitatile. 3) la plural Resurse materiale; bani. Lipsit de -oace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei actiuni. -oace de transport. ♢ -oace de productie totalitate a uneltelor de munca. /<lat. medius locus

Varianta definitie 7: Mijloc1 -uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. -ul strazii.
Prin -ul satului. ♢ În -ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la - de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ♢ La - intre doua intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Încins la -. ♢ A fi (cineva) la - a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la - a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau Gatul) La - a se expune la o primejdie. A se pune la - a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

Varianta definitie 8: Mijloc (mijloace), substantiv neutru –
1. Miez, centru. –
2. Talie, cingatoare, briu. –
3. Intermediu, forma, metoda. –
4. (Pl.) Posibilitati, avere, bogatie. – Varianta (Munt.) miljoc.
Mr. ńoldzuc, ńoldzica, megl. mejluc, istr. mejloc.
Limba Latina mĕdius locus (Cipariu, Gram., 95; Puscariu 1076; Candrea-Dens., 1112; REW 5462) sau, mai curind, in interiorul romanei, din miez loc, conform franceza milieu.
Derivat direct din limba latina *mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic, pe care Puscariu incerca s-o solutioneze prin intermediul unei forme *mediolus locus, care pare inutila.
Rezultatul miez- › mij- se datoreaza, dupa Densusianu, Filologie, 447 si Candrea, influentei limba slava (veche) mežda; mai curind se datoreaza dificultatii de pronuntare a grupului zl, putin obisnuit in rom., care ar fi dezvoltat un iot, de unde mij-, ca si breaz › breji.
Derivat mijlocas, adjectiv (de mijloc); mijlocas, substantiv masculin (locuitor cu o situatie economica de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel, adjectiv (median); mijloci, verb (a intermedia, a intervenia se interpune; a obtine, a procura); mijlocitor, adjectiv (care intermediaza); mijlociu, adjectiv (mediu; mediocru, curent); mijlocie, substantiv feminin (medie, termen mediu); nemijlocit, adjectiv (imediat).