Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mijloc

1 * Cuvantul cu diacritice: míjloc
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: MIJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, substantiv neutru I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine. ♢ Locutiune adjectiv De mijloc = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu. ♢ Locutiune adverb La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri. ♢ Locutiune prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între². ♢ Expresie A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu. ♢ Expresie A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ține etcetera) de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva (în semn de afecțiune). 4. (Înv.) Mediu¹, ambianță. 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate. ♢ Locutiune adverb La mijloc = între două momente; între un moment trecut și cel prezent. ♢ Locutiune prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etcetera situată între începutul și sfârșitul ei. 6. (Înv. și popular) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară. ♢ Locutiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la plural) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; prin extensiune cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putință. 2. (Concr.; la plural) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulație (sau de locomoție) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concretizat) Avere, bani, resurse, fonduri. [Accentuat și: mijloc] – Limba Latina medius locus.

2 * Cuvantul cu diacritice: míjloc
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: MIJLOC substantiv verifica cuvantul: ambianță, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, mulțime, sferă, societate.

3 * Cuvantul cu diacritice: míjloc
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: MIJLOC substantiv 1. verifica cuvantul: centru. 2. centru, (figurativ) buric, inimă, (învechit figurativ) dric. (În -ul orașului.) 3. cen-tru, miez, (fig) buric, inimă. (În -ul pământului.) 4. (fig) sân. (Se află în -ul familiei.) 5. jumătate. (La -ul scândurii.) 6. verifica cuvantul: brâu. 7. (ANATOMIE) șale (plural). (O doare -ul.) 8. jumătate. (La -ul săptămânii.) 9. verifica cuvantul: toi. 10. verifica cuvantul: mod. 11. verifica cuvantul: avere. 12. verifica cuvantul: fond. 13. mijloc de transport verifica cuvantul: vehicul.

4 * Cuvantul cu diacritice: míjlocmijlóc
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: mijloc/mijloc (procedeu, unealtă, avere, corp central) substantiv neutru, plural mijloace/mijloace

5 * Cuvantul cu diacritice: mijlóc
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: mijloc (talie) substantiv neutru, plural mijlocuri

6 * Cuvantul cu diacritice: míjloc -oáce
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: MIJLOC² -oace n. 1) Mod de a acționa pentru a atinge un anumit scop; metodă; procedeu; modalitate; manieră. -oace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. - de exprimare. ♢ Prin toate -oacele folosind toate posibilitățile. 3) la plural Resurse materiale; bani. Lipsit de -oace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei acțiuni. -oace de transport. ♢ -oace de producție totalitate a uneltelor de muncă. limba latina medius locus

7 * Cuvantul cu diacritice: míjloc -uri
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: MIJLOC¹ -uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spațiu sau al unei suprafețe), situat la o distanță egală de marginile sau capetele periferice. -ul străzii. Prin -ul satului. ♢ În -ul... a) între, printre; b) în limitele unui spațiu; c) alături de... De la - de la jumătate. 2) Moment care se află la o distanță egală de începutul și sfârșitul unui interval de timp; jumătate. ♢ La - între două intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsă între șolduri și coaste; talie; brâu. Încins la -. ♢ A fi (cineva) la - a fi cauza unei stări de lucru. A fi ceva la - a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-și pune capul (sau gâtul) la - a se expune la o primejdie. A se pune la - a interveni într-o ceartă, într-o încăierare. limba latina medius locus

8 * Cuvantul cu diacritice: mijlóc mijloáce
Cuvantul fara diacritice: mijloc

Definitie: mijloc (mijloace), substantiv neutru – 1. Miez, centru. – 2. Talie, cingătoare, brîu. – 3. Intermediu, formă, metodă. – 4. (Pl.) Posibilități, avere, bogăție. – Varianta (Munt.) miljoc. Mr. ńoldzuc, ńoldzică, megl. mejluc, istr. mejloc. Limba Latina mĕdius locus (Cipariu, Gram., 95; Pușcariu 1076; Candrea-Dens., 1112; REW 5462) sau, mai curînd, în interiorul românei, din miez loc, conform franceza milieu. Derivat direct din limba latina mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic, pe care Pușcariu încerca s-o soluționeze prin intermediul unei forme mediolus locus, care pare inutilă. Rezultatul miez- › mij- se datorează, după Densusianu, Filologie, 447 și Candrea, influenței limba slava (veche) mežda; mai curînd se datorează dificultății de pronunțare a grupului zl, puțin obișnuit în rom., care ar fi dezvoltat un iot, de unde mij-, ca și breaz › breji. Derivat mijlocaș, adjectiv (de mijloc); mijlocaș, substantiv masculin (locuitor cu o situație economică de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel, adjectiv (median); mijloci, verb (a intermedia, a intervenia se interpune; a obține, a procura); mijlocitor, adjectiv (care intermediază); mijlociu, adjectiv (mediu; mediocru, curent); mijlocie, substantiv feminin (medie, termen mediu); nemijlocit, adjectiv (imediat).