Definitie Milă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MiLĂ1, mile, substantiv feminin
1. Sentiment de intelegere si de compasiune fata de suferinta sau de nenorocirea cuiva; compatimire; indurare; milostenie. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara (de) mila = crud, nemilos, neindurator. ♢ Locutiune adverb De mila sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compatimire (fata de cineva). ♢ Locutiune conjunctie: De mila sa nu... = de teama ca nu cumva sa... ♢ Expresie De sila, de mila sau de mila, de sila = vrand-nevrand; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de mila = (a se afla) intr-o situatie jalnica, (a fi) demn de compatimit.
A-i plange (cuiva) de mila = a fi cuprins de parere de rau pentru suferintele sau pentru starea cuiva.
A face (cuiva) mila = a provoca compatimirea, a fi vrednic de plans.
A avea mila de... = a se purta cu grija, cu menajamente fata de cineva sau de ceva. (Ți-e) mai mare mila = A) se zice cand cineva se afla intr-o stare demna de compatimire; B) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etcetera). (Popular) Fara mila de pacat = fara teama de a gresi.
2. Ajutor, binefacere; (concretizat) pomana, milostenie. ♢ Expresie A cere mila = A) a cersi; B) a cere indurare, iertare.
3. Stare jalnica, de compatimit in care se afla cineva; mizerie. ♦ Tristete, melancolie, jale.
4. Bunavointa, bunatate, indulgenta, intelegere. ♢ Expresie (Popular) A nu avea (sau a nu afla) mila (undeva sau la cineva) = a nu gasi bunavointa (undeva sau la cineva). ♦ (În credintele religioase) Bunavointa si ajutor pe care Dumnezeu le acorda omului; gratie divina, indurare. ♢ Expresie Unde (sau pe ce) pune el mana, pune si Dumnezeu mila, se spune despre acela caruia ii merg toate din plin. (Formula intrebuintata mai ales in limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) sa-si faca mila (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu sa se indure (de cineva).
A lasa (pe cineva) in mila Domnului = a lasa (pe cineva) in voia sortii, a nu se mai interesa de el. (Familiar) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! Mila Domnului! = (exclamatie care exprima satisfactia sau adeziunea cuiva) slava Domnului! (Înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formula de introducere la scrierile vechi, in acte administrative etcetera – Din limba slava (veche) Milŭ.

Varianta definitie 2: MiLĂ2, mile, substantiv feminin Unitate de masura pentru lungimi folosita in trecut, care a variat in timp si de la o tara la alta; (azi) unitate de masura pentru lungimi egala cu 1609,3 m, folosita in Marea Britanie si in S.U.A. ♢ Mila marina = unitate de masura pentru lungimi, folosita in navigatie, egala cu 1852 m. – Din pol. Mila.

Varianta definitie 3: Mila antonim: cruzime, nemila, neindurare

Varianta definitie 4: MiLĂ substantiv verifica cuvantul: smerenie, umilinta.

Varianta definitie 5: MiLĂ substantiv
1. verifica cuvantul: indurare.
2. (Termen Bisericesc) ajutor, gratie, har, indurare, milostivire, (invechit si popular) milostenie, (invechit) milcuire, milosardie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (- divina.)
3. verifica cuvantul: compatimire.
4. bunavointa, ingaduinta, intelegere, marinimie, (invechit si popular) milostenie, (invechit) priinta, (turcism cuvant invechit) musaadea. (Și-a manifestat intreaga -.)
5. verifica cuvantul: binefacere.
6. verifica cuvantul: pomana.

Varianta definitie 6: Mila (sentiment) substantiv feminin, g.-d. art. milei; (pomeni, ajutoare) plural mile

Varianta definitie 7: Mila (unitate de masura) substantiv feminin, g.-d. art. milei; plural mile; (marina) simb.
Mm, (terestra) simb. mi

Varianta definitie 8: MiLĂ2 -e f.
Unitate de masura a lungimii (avand in diferite state diferite valori). ♢ - marina unitate de masura a distantei pe apa egala cu 1,852 km. /<pol. mila

Varianta definitie 9: MiLĂ1 -e f. 1) Sentiment de compatimire fata de suferintele si nenorocirile altora; compasiune; milostenie; compatimire. ♢ (A fi) vrednic de - (a se afla) intr-o situatie jalnica. A-i plange (cuiva) de - a fi cuprins de parere de rau pentru suferintele cuiva. A avea - (de cineva) a se purta cu grija fata de cineva. 2) Dar facut unui nevoias. 3) rar Atitudine binevoitoare fata de cineva; bunavointa; ingaduinta. ♢ A nu avea - (undeva sau la cineva) a nu gasi bunavointa undeva sau la cineva. [G.-D. Milei] /<sl. milu

Varianta definitie 10: MiLĂ substantiv feminin Unitate de masura pentru lungimi, ale carei marimi variaza in diverse tari. ♢ Mila marina = masura de lungimi maritime, egala cu 1852 m. [Conform: limba latina mille].

Varianta definitie 11: Mila (mile), substantiv feminin –
1. Compasiune, pietate. –
2. Gratie, ajutor divin. –
3. Pomana. – Mr. nila.
Sl. milŭ, f. mila „demn de compasiune” (Miklosich, Lexicon, 368; Cihac, II, 196; Berneker, II, 58; Tiktin). – Derivat milos, adjectiv (cu mila); milog, substantiv masculin (care cerseste), cu sufix -og, ca olog, slabanog, sontorog; milogi, verb reflexiv (a cere de pomana; a se ruga, a se umili); milogeala, substantiv feminin (cersetorie); milogie, substantiv feminin (cersetorie); milogime, substantiv feminin (multime de milogi); milui, verb (a avea mila, a compatimi; a da de pomana); nemiluit, adjectiv (care nu a primit de pomana; nemilos, neomenos; excesiv, enorm); milosirdie, substantiv feminin (invechit, mila), din limba slava (veche) milosrŭdije; milosird, adjectiv (milos), din limba slava (veche) milosrŭdŭ; milosirdi, verb reflexiv (a avea mila), din limba slava (veche) milosrŭditi; miloste, substantiv feminin (invechit, mila), din limba slava (veche) milostĭ; milostenie, substantiv feminin (pomana, caritate), din limba slava (veche) milostyni; milostiv, adjectiv (clement, caritativ), din limba slava (veche) milostivŭ; milostiva, substantiv feminin (avrameasa, Gratiola officinalis; duh rau); milostivenie, substantiv feminin (clementa, mila), incrucisare intre milostenie si milostiv; milostivi, verb reflexiv (a avea mila, a compatimi pe; reflexiv, a binevoi, a catadicsi); milostivnic, adjectiv (milos); nemilos, adjectiv (inuman, fara mila); nemilostiv, adjectiv (fara mila); inmilosa, verb reflexiv (invechit, a i se face mila, a catadicsi); milcui, verb reflexiv (a cere, a cersi), din bulgara milkam se, care apare numai cu sensul modern de „a se rasfata”; milcuitura, substantiv feminin (invechit, implorare), din milcui cu sufix expresiv -si.
Conform: umili.

Varianta definitie 12: Mila (mile), substantiv feminin – Unitate de masura.
Mr. mila.
Limba Latina millia, prin intermediul limba neogreaca: μίλι, conform limba albaneza, limba turca: mil.
Secolul XVI.