Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Milă

1 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ¹, mile, substantiv feminin 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ Locutiune adverb De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva). ♢ Locutiune conjunctie: De milă să nu... = de teamă ca nu cumva să... ♢ Expresie De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit. A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva. A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns. A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva. (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etcetera). (Popular) Fără milă de păcat = fără teama de a greși. 2. Ajutor, binefacere; (concretizat) pomană, milostenie. ♢ Expresie A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare. 3. Stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie. ♦ Tristețe, melancolie, jale. 4. Bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere. ♢ Expresie (Popular) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva). ♦ (În credințele religioase) Bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare. ♢ Expresie Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. (Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva). A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el. (Familiar) Dumnezeu cu mila = fie ce-o fi cum o da Dumnezeu Mila Domnului = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului (Înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etcetera – Din limba slava (veche) milŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ², mile, substantiv feminin Unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A. ♢ Milă marină = unitate de măsură pentru lungimi, folosită în navigație, egală cu 1852 m. – Din pol. mila.

3 * Cuvantul cu diacritice: milă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: Milă antonim: cruzime, nemilă, neîndurare

4 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ substantiv verifica cuvantul: smerenie, umilință.

5 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ substantiv 1. verifica cuvantul: îndurare. 2. (Termen Bisericesc) ajutor, grație, har, îndurare, milostivire, (învechit și popular) milostenie, (învechit) milcuire, milosârdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (- divină.) 3. verifica cuvantul: compătimire. 4. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, mărinimie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (turcism cuvant invechit) musaadea. (Și-a manifestat întreaga -.) 5. verifica cuvantul: binefacere. 6. verifica cuvantul: pomană.

6 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: milă (sentiment) substantiv feminin, g.-d. art. milei; (pomeni, ajutoare) plural mile

7 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: milă (unitate de măsură) substantiv feminin, g.-d. art. milei; plural mile; (marină) simb. Mm, (terestră) simb. mi

8 * Cuvantul cu diacritice: mílă -e
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ² -e f. Unitate de măsură a lungimii (având în diferite state diferite valori). ♢ - marină unitate de măsură a distanței pe apă egală cu 1,852 km. pol. mila

9 * Cuvantul cu diacritice: mílă -e
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ¹ -e f. 1) Sentiment de compătimire față de suferințele și nenorocirile altora; compasiune; milostenie; compătimire. ♢ (A fi) vrednic de - (a se afla) într-o situație jalnică. A-i plânge (cuiva) de - a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele cuiva. A avea - (de cineva) a se purta cu grijă față de cineva. 2) Dar făcut unui nevoiaș. 3) rar Atitudine binevoitoare față de cineva; bunăvoință; îngăduință. ♢ A nu avea - (undeva sau la cineva) a nu găsi bunăvoință undeva sau la cineva. [G.-D. milei] limba slava (veche) milu

10 * Cuvantul cu diacritice: mílă
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: MILĂ substantiv feminin Unitate de măsură pentru lungimi, ale cărei mărimi variază în diverse țări. ♢ Milă marină = măsură de lungimi maritime, egală cu 1852 m. [Conform: limba latina mille].

11 * Cuvantul cu diacritice: mílă míle
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: milă (mile), substantiv feminin – 1. Compasiune, pietate. – 2. Grație, ajutor divin. – 3. Pomană. – Mr. nilă. Sl. milŭ, f. mila „demn de compasiune” (Miklosich, Lexicon, 368; Cihac, II, 196; Berneker, II, 58; Tiktin). – Derivat milos, adjectiv (cu milă); milog, substantiv masculin (care cerșește), cu sufix -og, ca olog, slăbănog, șontorog; milogi, verb reflexiv (a cere de pomană; a se ruga, a se umili); milogeală, substantiv feminin (cerșetorie); milogie, substantiv feminin (cerșetorie); milogime, substantiv feminin (mulțime de milogi); milui, verb (a avea milă, a compătimi; a da de pomană); nemiluit, adjectiv (care nu a primit de pomană; nemilos, neomenos; excesiv, enorm); milosîrdie, substantiv feminin (învechit, milă), din limba slava (veche) milosrŭdije; milosîrd, adjectiv (milos), din limba slava (veche) milosrŭdŭ; milosîrdi, verb reflexiv (a avea milă), din limba slava (veche) milosrŭditi; miloste, substantiv feminin (învechit, milă), din limba slava (veche) milostĭ; milostenie, substantiv feminin (pomană, caritate), din limba slava (veche) milostyni; milostiv, adjectiv (clement, caritativ), din limba slava (veche) milostivŭ; milostivă, substantiv feminin (avrămeasă, Gratiola officinalis; duh rău); milostivenie, substantiv feminin (clemență, milă), încrucișare între milostenie și milostiv; milostivi, verb reflexiv (a avea milă, a compătimi pe; reflexiv, a binevoi, a catadicsi); milostivnic, adjectiv (milos); nemilos, adjectiv (inuman, fără milă); nemilostiv, adjectiv (fără milă); înmiloșa, verb reflexiv (învechit, a i se face milă, a catadicsi); milcui, verb reflexiv (a cere, a cerși), din bulgara milkam se, care apare numai cu sensul modern de „a se răsfăța”; milcuitură, substantiv feminin (învechit, implorare), din milcui cu sufix expresiv -și. Conform: umili.

12 * Cuvantul cu diacritice: mílă míle
Cuvantul fara diacritice: mila

Definitie: milă (mile), substantiv feminin – Unitate de măsură. Mr. milă. Limba Latina millia, prin intermediul limba neogreaca: μίλι, conform limba albaneza, limba turca: mil. Secolul XVI.