Minte
Definitie, sens si explicatie
1Minte, minti, substantiv feminin
1. Facultatea de a gandi, de a judeca, de a intelege; ratiune, intelect. ♢ Locutiune adjectiv Cu minte = cu judecata normala, sanatoasa; prin extensiune intelept. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara (de) minte = nebun; nesocotit, nesabuit. ♢ Expresie Iesit din minti = nebun; care si-a pierdut cumpatul.
A-si iesi din minti = a innebuni; a-si pierde cumpatul.
Întreg (sau zdravan etcetera) la minte = cu judecata normala, sanatoasa.
A fi in toate mintile = a fi in deplinatatea facultatilor mintale; a fi matur.
A-si pierde mintile (sau mintea) sau a nu fi in toate mintile = a innebuni sau a fi nebun.
A invata pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face sa fie mai cu judecata.
A se framanta cu mintea sau a-si framanta mintea (sau mintile) = a se gandi mult, a-si bate capul.
A-si aduna mintile = a nu mai fi distrat, a se concentra.
A-i sta (cuiva) mintea in loc, se spune cand cineva ramane uluit si nu mai stie ce sa faca sau ce sa zica. ♦ Gand, cuget; imaginatie; memorie. ♢ Expresie A-i veni cineva in minte sau a-i trece, a-i da, a-i trasni cuiva ceva prin minte = a se gandi (dintr-o data) la cineva sau la ceva.
A fi dus cu mintea (sau cu mintile) = a fi cufundat in ganduri.
A avea (pe cineva sau ceva) in minte = A) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); B) a avea intentia sa faca ceva.
2. Judecata sanatoasa, mod just de a rationa; intelepciune, chibzuinta. ♢ Expresie A-i veni (cuiva) mintile acasa (sau la loc, la cap) sau a-si baga mintile in cap = a deveni mai intelept, mai chibzuit; a se cuminti.
A-si pune mintea cu cineva = a lua in serios pe cineva (care nu merita).
A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mintile) = a face pe cineva sa-si piarda judecata, sa nu mai stie ce face.
A scoate pe cineva din minti = A) a face pe cineva sa-si piarda judecata sanatoasa, a-l zapaci; B) a enerva la culme, a mania. ♦ Inteligenta, istetime, iscusinta. ♢ Expresie A ajunge (sau a cadea, a fi etcetera) in mintea copiilor = a avea judecata slabita (din cauza batranetii).
La mintea omului (sau a cocosului) = usor de inteles, clar.
3. Imaginatie, fantezie. – Limba Latina Mens, -ntis.
1. Facultatea de a gandi, de a judeca, de a intelege; ratiune, intelect. ♢ Locutiune adjectiv Cu minte = cu judecata normala, sanatoasa; prin extensiune intelept. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara (de) minte = nebun; nesocotit, nesabuit. ♢ Expresie Iesit din minti = nebun; care si-a pierdut cumpatul.
A-si iesi din minti = a innebuni; a-si pierde cumpatul.
Întreg (sau zdravan etcetera) la minte = cu judecata normala, sanatoasa.
A fi in toate mintile = a fi in deplinatatea facultatilor mintale; a fi matur.
A-si pierde mintile (sau mintea) sau a nu fi in toate mintile = a innebuni sau a fi nebun.
A invata pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face sa fie mai cu judecata.
A se framanta cu mintea sau a-si framanta mintea (sau mintile) = a se gandi mult, a-si bate capul.
A-si aduna mintile = a nu mai fi distrat, a se concentra.
A-i sta (cuiva) mintea in loc, se spune cand cineva ramane uluit si nu mai stie ce sa faca sau ce sa zica. ♦ Gand, cuget; imaginatie; memorie. ♢ Expresie A-i veni cineva in minte sau a-i trece, a-i da, a-i trasni cuiva ceva prin minte = a se gandi (dintr-o data) la cineva sau la ceva.
A fi dus cu mintea (sau cu mintile) = a fi cufundat in ganduri.
A avea (pe cineva sau ceva) in minte = A) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); B) a avea intentia sa faca ceva.
2. Judecata sanatoasa, mod just de a rationa; intelepciune, chibzuinta. ♢ Expresie A-i veni (cuiva) mintile acasa (sau la loc, la cap) sau a-si baga mintile in cap = a deveni mai intelept, mai chibzuit; a se cuminti.
A-si pune mintea cu cineva = a lua in serios pe cineva (care nu merita).
A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mintile) = a face pe cineva sa-si piarda judecata, sa nu mai stie ce face.
A scoate pe cineva din minti = A) a face pe cineva sa-si piarda judecata sanatoasa, a-l zapaci; B) a enerva la culme, a mania. ♦ Inteligenta, istetime, iscusinta. ♢ Expresie A ajunge (sau a cadea, a fi etcetera) in mintea copiilor = a avea judecata slabita (din cauza batranetii).
La mintea omului (sau a cocosului) = usor de inteles, clar.
3. Imaginatie, fantezie. – Limba Latina Mens, -ntis.
2Minte substantiv verifica cuvantul: carte, cultura, cunostinte, instructie, invatatura, pregatire, studii.
3Minte substantiv
1. gand, ratiune. (Cand cu - n-ai gandit.)
2. desteptaciune, intelect verifica cuvantul: inteligenta.
3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a -tii.)
4. verifica cuvantul: judecata.
5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (popular si familiar) glagore, (invechit) rezon. (O - normala n-ar fi facut asta.)
6. judecata, rationament, ratiune, (invechit) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o - sanatoasa!)
7. verifica cuvantul: chibzuiala.
8. verifica cuvantul: amintire.
1. gand, ratiune. (Cand cu - n-ai gandit.)
2. desteptaciune, intelect verifica cuvantul: inteligenta.
3. cuget, gandire, intelect, judecata, ratiune, spirit. (Opera a -tii.)
4. verifica cuvantul: judecata.
5. judecata, ratiune, (rar) cunostinta, (popular si familiar) glagore, (invechit) rezon. (O - normala n-ar fi facut asta.)
6. judecata, rationament, ratiune, (invechit) socoata, socoteala, socotinta. (Iata o - sanatoasa!)
7. verifica cuvantul: chibzuiala.
8. verifica cuvantul: amintire.
4Minte substantiv feminin, g.-d. art. mintii; plural minti
5Minte -ti f. 1) Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect; judecata; ratiune. ♢ Cu - cu judecata sanatoasa; intelept. Fara (de) - lipsit de ratiune; nebun. A-si iesi din -ti a-si pierde cumpatul; a innebuni. A invata pe cineva - a dojeni pe cineva cu asprime. A-si framanta -tea (sau -tile) a se gandi mult la ceva; a-si bate capul. A-i sta cuiva -tea in loc a ramane uimit, uluit. La -tea omului (sau A cocosului) pe intelesul oricui; de la sine inteles. În toata -tea (sau Cu -tea intreaga) cu ratiunea sanatoasa. A prinde la - a dobandi mai multa experienta; a se face mai intelept. A-si pune -tea cu cineva a lua in serios pe cineva care nu merita. 2) fig.
Individ ca fiinta nationala. - sanatoasa. 3) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, cunostinte etcetera); memorie. ♢ A avea in - a pastra in memorie. A tine - a nu uita. 4) Judecata sanatoasa; cap. ♢ A-l (a nu-l) ajunge (sau A-l (a nu-l) duce) -tea a avea (a nu avea) destula intelepciune. Fara (de) - (sau -ti) lipsit de judecata, de intelepciune. 5) rar Capacitate a omului de a-si inchipui ceva; inchipuire. A-i rasari ceva in -. [G.-d. Mintii] /<lat. mens, -ntis
Individ ca fiinta nationala. - sanatoasa. 3) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, cunostinte etcetera); memorie. ♢ A avea in - a pastra in memorie. A tine - a nu uita. 4) Judecata sanatoasa; cap. ♢ A-l (a nu-l) ajunge (sau A-l (a nu-l) duce) -tea a avea (a nu avea) destula intelepciune. Fara (de) - (sau -ti) lipsit de judecata, de intelepciune. 5) rar Capacitate a omului de a-si inchipui ceva; inchipuire. A-i rasari ceva in -. [G.-d. Mintii] /<lat. mens, -ntis
6Minte (minti), substantiv feminin – Întelegere, spirit, inteligenta, ratiune. – Mr. minte, megl. minti.
Limba Latina mentem (Puscariu 1090; Candrea-dens., 1132; Rew 5496), conform limba albaneza mënt (Philippide, Ii, 647), limba italiana, sp., port. mente, prov., franceza, cat. ment. – Derivat mintos, adjectiv (inteligent, intelept, cu minte); aminte, adverb (in minte, in memorie), mr. aminte; aminti, verb (a-si aduce in memorie; a mentiona); amintire, substantiv feminin (aducere-aminte; memorie); amintitor, adjectiv (care aminteste); cuminte, adjectiv (intelept, agil, prudent, avizat), cu prep. cu; cuminti, verb (a fi cuminte); cumintenie (var. cumintie), substantiv feminin (prudenta, intelepciune, intelegere); mintesc, adjectiv (invechit, mintal); cumintesc, adjectiv (intelept).
Limba Latina mentem (Puscariu 1090; Candrea-dens., 1132; Rew 5496), conform limba albaneza mënt (Philippide, Ii, 647), limba italiana, sp., port. mente, prov., franceza, cat. ment. – Derivat mintos, adjectiv (inteligent, intelept, cu minte); aminte, adverb (in minte, in memorie), mr. aminte; aminti, verb (a-si aduce in memorie; a mentiona); amintire, substantiv feminin (aducere-aminte; memorie); amintitor, adjectiv (care aminteste); cuminte, adjectiv (intelept, agil, prudent, avizat), cu prep. cu; cuminti, verb (a fi cuminte); cumintenie (var. cumintie), substantiv feminin (prudenta, intelepciune, intelegere); mintesc, adjectiv (invechit, mintal); cumintesc, adjectiv (intelept).