Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Minte

1 * Cuvantul cu diacritice: mínte
Cuvantul fara diacritice: minte

Definitie: MINTE, minți, substantiv feminin 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. ♢ Locutiune adjectiv Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; prin extensiune înțelept. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ Expresie Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul. Întreg (sau zdravăn etcetera) la minte = cu judecată normală, sănătoasă. A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun. A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată. A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să zică. ♦ Gând, cuget; imaginație; memorie. ♢ Expresie A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-o dată) la cineva sau la ceva. A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință. ♢ Expresie A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia. ♦ Inteligență, istețime, iscusință. ♢ Expresie A ajunge (sau a cădea, a fi etcetera) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles, clar. 3. Imaginație, fantezie. – Limba Latina mens, -ntis.

2 * Cuvantul cu diacritice: mínte
Cuvantul fara diacritice: minte

Definitie: MINTE substantiv verifica cuvantul: carte, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, pregătire, studii.

3 * Cuvantul cu diacritice: mínte
Cuvantul fara diacritice: minte

Definitie: MINTE substantiv 1. gând, rațiune. (Când cu - n-ai gândit.) 2. deșteptăciune, intelect verifica cuvantul: inteligență. 3. cuget, gândire, intelect, judecată, rațiune, spirit. (Operă a -ții.) 4. verifica cuvantul: judecată. 5. judecată, rațiune, (rar) cunoștință, (popular și familiar) glagore, (învechit) rezon. (O - normală n-ar fi făcut asta.) 6. judecată, raționament, rațiune, (învechit) socoată, socoteală, socotință. (Iată o - sănătoasă) 7. verifica cuvantul: chibzuială. 8. verifica cuvantul: amintire.

4 * Cuvantul cu diacritice: mínte
Cuvantul fara diacritice: minte

Definitie: minte substantiv feminin, g.-d. art. minții; plural minți

5 * Cuvantul cu diacritice: mínte -ți
Cuvantul fara diacritice: minte

Definitie: MINTE -ți f. 1) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect; judecată; rațiune. ♢ Cu - cu judecată sănătoasă; înțelept. Fără (de) - lipsit de rațiune; nebun. A-și ieși din -ți a-și pierde cumpătul; a înnebuni. A învăța pe cineva - a dojeni pe cineva cu asprime. A-și frământa -tea (sau -țile) a se gândi mult la ceva; a-și bate capul. A-i sta cuiva -tea în loc a rămâne uimit, uluit. La -tea omului (sau a cocoșului) pe înțelesul oricui; de la sine înțeles. În toată -tea (sau cu -tea întreagă) cu rațiunea sănătoasă. A prinde la - a dobândi mai multă experiență; a se face mai înțelept. A-și pune -tea cu cineva a lua în serios pe cineva care nu merită. 2) fig. Individ ca ființă națională. - sănătoasă. 3) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoașterea și reproducerea în conștiință a experienței din trecut (fapte, evenimente, senzații, cunoștințe etcetera); memorie. ♢ A avea în - a păstra în memorie. A ține - a nu uita. 4) Judecată sănătoasă; cap. ♢ A-l (a nu-l) ajunge (sau a-l (a nu-l) duce) -tea a avea (a nu avea) destulă înțelepciune. Fără (de) - (sau -ți) lipsit de judecată, de înțelepciune. 5) rar Capacitate a omului de a-și închipui ceva; închipuire. A-i răsări ceva în -. [G.-D. minții] limba latina mens, -ntis

6 * Cuvantul cu diacritice: mínte mínți
Cuvantul fara diacritice: minte

Definitie: minte (minți), substantiv feminin – Înțelegere, spirit, inteligență, rațiune. – Mr. minte, megl. minti. Limba Latina mentem (Pușcariu 1090; Candrea-Dens., 1132; REW 5496), conform limba albaneza mënt (Philippide, II, 647), limba italiana, sp., port. mente, prov., franceza, cat. ment. – Derivat mintos, adjectiv (inteligent, înțelept, cu minte); aminte, adverb (în minte, în memorie), mr. aminte; aminti, verb (a-și aduce în memorie; a menționa); amintire, substantiv feminin (aducere-aminte; memorie); amintitor, adjectiv (care amintește); cuminte, adjectiv (înțelept, agil, prudent, avizat), cu prep. cu; cuminți, verb (a fi cuminte); cumințenie (var. cuminție), substantiv feminin (prudență, înțelepciune, înțelegere); mintesc, adjectiv (învechit, mintal); cumințesc, adjectiv (înțelept).