Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mir

1 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: MIR¹ substantiv neutru (În loc. adjectiv ) De mir = care nu aparține clerului; mirean. – Din limba slava (veche) mirŭ „lume”.

2 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: MIR², miruri, substantiv neutru Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ♢ Expresie A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din limba slava (veche) miro.

3 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: MIR substantiv verifica cuvantul: miruire.

4 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: mir (lume) substantiv n .

5 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: mir (untdelemn sfințit) substantiv neutru, plural miruri

6 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: MIR² n. : De - care nu face parte din tagma clericală. limba slava (veche) miru

7 * Cuvantul cu diacritice: mir -uri
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: MIR¹ -uri n. Untdelemn sfințit și aromat folosit de către slujitorii bisericii pentru anumite ritualuri. ♢ A lovi (sau a trăsni) pe cineva la - a lovi pe cineva (mortal) drept în mijlocul frunții. limba slava (veche) miro

8 * Cuvantul cu diacritice: mir míruri
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: mir (miruri), substantiv neutru – 1. Balsam de uns. – 2. Untdelemn sfințit. – 3. Frunte. – Mr. mir. Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), în parte prin intermediul limba slava (veche) miro, conform bulgara, limba rusa miro. – Derivat mirui, verb (a unge cu mir), din limba slava (veche) mirovati ‹ limba neogreaca: μυρώνω; mirodenie, substantiv feminin (învechit, aromă), din limba neogreaca: μυροδία „parfum”, limba slava (veche) (bg.) mirodija; mirodenie, substantiv feminin (aromă; vioară-de-noapte, nopticioasă, Hesperis tristis), din cuvîntul anterior; mironosiță, substantiv feminin (femeie care a uns cu smirnă corpul lui Iisus; fandosită, ipocrită), din limba slava (veche) mironosica. Conform: mireasmă, miros, mire.

9 * Cuvantul cu diacritice: mir
Cuvantul fara diacritice: mir

Definitie: mir substantiv neutru – Lume, societate (în opoziție cu viața monahală). Sl. mirŭ (Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – Derivat mirean, adjectiv (lumesc, de societate; substantiv masculin, laic), din limba slava (veche) mirĕninŭ; mirenesc, adjectiv (de lume); mirenie, substantiv feminin (lume, statut de laic).