Definitie Mira - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Mira2, mirez, verb I. Reflexiv (Frantuzism cuvant invechit) A se privi in sau ca intr-o oglinda; a se oglindi. – Din franceza Mirer.

Varianta definitie 2: Mira1, mir, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ♢ Expresie (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent).
Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata.
Te miri unde = cine stie unde, undeva.
Te miri cum = nu se stie cum, fara voie.
Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca...
Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu...
Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Reflexiv A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia.
2. Reflexiv A nu-si da seama, a se intreba. – Limba Latina Mirari.

Varianta definitie 3: Mira verb verifica cuvantul: cutremura, incrancena, infiora, infricosa, ingrozi, inspaimanta, oglindi, proiecta, rasfrange, reflecta, tremura, zgudui.

Varianta definitie 4: Mira verb a (se) nedumeri, (invechit) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scandalisi. (Ma - ce-mi spui; sa nu te - daca ...)

Varianta definitie 5: Mira (a uimi) verb, indicativ prezent 1 singular mir, 3 singular si plural mira

Varianta definitie 6: Mira (a se oglindi) verb, indicativ prezent 1 sg mirez, 3 singular si plural mireaza

Varianta definitie 7: A se mira2 ma -ez intranzitiv cuvant invechit A se privi (indelung) in oglinda; a se oglindi. /<fr. mirer

Varianta definitie 8: A se mira1 ma mir intranzitiv A fi cuprins de admiratie; a ramane profund impresionat; a se uimi; a se minuna. ♢ Te miri unde in orice loc; oriunde. Te miri cine un om intamplator; oricine. Te miri ce o cantitate neinsemnata; foarte putin. /<lat. mirari

Varianta definitie 9: A mira mir tranzitiv A face sa se mire; a uimi; a minuna. /<lat. mirari

Varianta definitie 10: Mira (mir, mirat), verb reflexiv –
1. (Trans.) A vedea de, a avea grija. –
2. (Înv.) A considera, a se indoi, a crede, a socoti. –
3. A fi uimit, a se minuna. – Varianta (Moldova) miera.
Mr. mir, mirare, megl. m(ń)ir, m(ń)irari, istr. mir.
Limba Latina mirāre, forma vulgara in loc de mirāri (Puscariu 1094; Candrea-Dens., 1137; REW 5603), conform limba italiana mirare, prov., cat., sp., port. mirar, franceza mirer, limba albaneza mërej (Philippide, II, 648).
Ipoteza dupa care forma reflexiva din rom. se datoreaza unei incrucisari cu limba slava (veche) čuditi se (Puscariu, Lr., 277) este inutila, conform sp. admirarse.
Explicatia lui miera pornind de la un limba latina *meror (Graur, BL, V, 70) este dubioasa. – Derivat mir, substantiv neutru (rar, uimire, mirare); miraz, substantiv neutru (Oltenia, Trans., mirare, uimire), probabil datorita confuziei cu miraz „mostenire”; mirazenie, substantiv feminin (Trans., mirare, uimire).