Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mira

1 * Cuvantul cu diacritice: mirá
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: MIRA², mirez, verb I. Reflexiv (Franțuzism cuvant invechit) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din franceza mirer.

2 * Cuvantul cu diacritice: mirá
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: MIRA¹, mir, verb I. 1. Reflexiv și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ♢ Expresie (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Reflexiv A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Reflexiv A nu-și da seama, a se întreba. – Limba Latina mirari.

3 * Cuvantul cu diacritice: mirá
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: MIRA verb verifica cuvantul: cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, tremura, zgudui.

4 * Cuvantul cu diacritice: mirá
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: MIRA verb a (se) nedumeri, (învechit) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă - ce-mi spui; să nu te - dacă ...)

5 * Cuvantul cu diacritice: mirá
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: mira (a uimi) verb, indicativ prezent 1 singular mir, 3 singular și plural miră

6 * Cuvantul cu diacritice: mirá
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: mira (a se oglindi) verb, indicativ prezent 1 sg mirez, 3 singular și plural mirează

7 * Cuvantul cu diacritice: a se mirá mă -éz
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: A SE MIRA² mă -ez intranzitiv cuvant invechit A se privi (îndelung) în oglindă; a se oglindi. franceza mirer

8 * Cuvantul cu diacritice: a se mirá mă mir
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: A SE MIRA¹ mă mir intranzitiv A fi cuprins de admirație; a rămâne profund impresionat; a se uimi; a se minuna. ♢ Te miri unde în orice loc; oriunde. Te miri cine un om întâmplător; oricine. Te miri ce o cantitate neînsemnată; foarte puțin. limba latina mirari

9 * Cuvantul cu diacritice: a mirá mir
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: A MIRA mir tranzitiv A face să se mire; a uimi; a minuna. limba latina mirari

10 * Cuvantul cu diacritice: mirá mír mirát
Cuvantul fara diacritice: mira

Definitie: mira (mir, mirat), verb reflexiv – 1. (Trans.) A vedea de, a avea grijă. – 2. (Înv.) A considera, a se îndoi, a crede, a socoti. – 3. A fi uimit, a se minuna. – Varianta (Moldova) miera. Mr. mir, mirare, megl. m(ń)ir, m(ń)irari, istr. mir. Limba Latina mirāre, formă vulgară în loc de mirāri (Pușcariu 1094; Candrea-Dens., 1137; REW 5603), conform limba italiana mirare, prov., cat., sp., port. mirar, franceza mirer, limba albaneza mërej (Philippide, II, 648). Ipoteza după care forma reflexivă din rom. se datorează unei încrucișări cu limba slava (veche) čuditi se (Pușcariu, Lr., 277) este inutilă, conform sp. admirarse. Explicația lui miera pornind de la un limba latina meror (Graur, BL, V, 70) este dubioasă. – Derivat mir, substantiv neutru (rar, uimire, mirare); miraz, substantiv neutru (Oltenia, Trans., mirare, uimire), probabil datorită confuziei cu miraz „moștenire”; mirăzenie, substantiv feminin (Trans., mirare, uimire).