Miracol
Definitie, sens si explicatie
1Miracol substantiv neutru
1. eveniment, intamplare contrara legilor naturii, inexplicata rational; minune.
2. reprezentatie teatrala din evul mediu cu subiect religios sau istoric, in care intervin elemente ale miraculosului crestin. (< limba italiana miracolo, limba latina miraculum, franceza miracle)
1. eveniment, intamplare contrara legilor naturii, inexplicata rational; minune.
2. reprezentatie teatrala din evul mediu cu subiect religios sau istoric, in care intervin elemente ale miraculosului crestin. (< limba italiana miracolo, limba latina miraculum, franceza miracle)
2Miracol, miracole, substantiv neutru Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Varianta: (invechit) Miracul substantiv neutru] – Din limba latina Miraculum, limba italiana Miracolo, franceza Miracle.
3Miracol substantiv minune, (invechit si reg.) taina, (invechit) ciuda, ciudesa, diva, mirac, semn, sila. (Parca s-a intamplat un -.)
4Miracol substantiv neutru, plural miracole
5Miracol -e f. 1) Fenomen iesit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig.
Lucru cu calitati extraordinare si imprevizibile, care provoaca admiratie; minune. /<lat. miraculum, limba italiana miracolo, franceza miracle
Lucru cu calitati extraordinare si imprevizibile, care provoaca admiratie; minune. /<lat. miraculum, limba italiana miracolo, franceza miracle
6Miracol substantiv neutru
1. Reprezentare teatrala din evul mediu cu subiect religios sau istoric, in care intervin elemente ale miraculosului crestin.
2. Eveniment, intamplare contrara legilor naturii, care nu poate fi explicata rational; minune. [Varianta miracul substantiv neutru / conform franceza miracle, limba latina miraculum < mirari – a admira].
1. Reprezentare teatrala din evul mediu cu subiect religios sau istoric, in care intervin elemente ale miraculosului crestin.
2. Eveniment, intamplare contrara legilor naturii, care nu poate fi explicata rational; minune. [Varianta miracul substantiv neutru / conform franceza miracle, limba latina miraculum < mirari – a admira].