Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Articol

1 * Cuvantul cu diacritice: artícol
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: ARTICOL, articole, substantiv neutru 1. Expunere scrisă (de proporții mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă politică, economică, științifică etcetera ♢ Articol de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacției unei publicații periodice în cele mai importante probleme ale actualității. Articol-program = articol care cuprinde concepția generală și programul de activitate al unei publicații periodice la începutul apariției sale. 2. Diviziune într-un document oficial, marcată de obicei printr-un număr de ordine sau printr-o literă. ♦ Diviziune într-un buget, într-un plan financiar etcetera, care conține denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde în comerț. 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte părți de vorbire și care marchează diverse funcții gramaticale ale cuvintelor pe care le însoțește. – Din franceza article, limba latina articulus.

2 * Cuvantul cu diacritice: artícol
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: ARTICOL substantiv 1. verifica cuvantul: marfă. 2. paragraf, punct, (învechit) cap, pont. (- dintr-o lege.) 3. articol de fond verifica cuvantul: editorial.

3 * Cuvantul cu diacritice: artícol
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: articol substantiv neutru, plural articole

4 * Cuvantul cu diacritice: artícol -e
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: ARTICOL -e n. 1) Expunere scrisă de proporții reduse și tipărită într-o publicație (ziar, revistă, culegere etcetera). ♢ - de fond articol de ziar, de revistă etcetera în care se tratează o problemă importantă de actualitate. 2) Diviziune într-un document (lege, tratat, regulament etcetera) marcat printr-o cifră. - bugetar. - contabil. - de cheltuieli. - de venituri. 3) Obiect de comerț. - de larg consum. 4) lingv. Parte de vorbire flexibilă, care se alătură unui substantiv (sau unui echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta. - enclitic. - proclitic. limba latina articulus, franceza article

5 * Cuvantul cu diacritice: artícol
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: ARTICOL substantiv neutru 1. Expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etcetera ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comerț. 4. Parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program. (conform limba latina articulus, limba italiana articolo, franceza article)

6 * Cuvantul cu diacritice: artícol
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: ARTICOL substantiv neutru 1. Expunere făcută într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etcetera, purtând de obicei un număr de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care conține denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comerț, lucru care se vinde în comerț. 4. Parte de vorbire care însoțește substantivul, având rolul de a arăta în ce măsură obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate între ele care alcătuiesc diferite părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor. [< limba latina articulus, conform limba italiana articolo, franceza article].

7 * Cuvantul cu diacritice: artícol artícole
Cuvantul fara diacritice: articol

Definitie: articol (articole), substantiv neutru – 1. Expunere scrisă cu caracter publicistic. – 2. Diviziune într-un document oficial. – 3. Obiect care se vinde în comerț. – 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar), alte părți de vorbire. – Varianta articul, artic. Limba Latina articulus (secolul XVII). – Derivat articula, verb; articulați(un)e, substantiv feminin; articular, adjectiv ; desarticula, verb