Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mirosi

1 * Cuvantul cu diacritice: mirosí
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: MIROSI, miros, verb IV. 1. Tranzitiv și instranzitiv A simți, a percepe un miros (2). ♦ Tranzitiv A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. Intranzitiv A avea (și a răspândi) un miros (2). ♢ Expresie Miroase a... = prevestește, anunța (ceva). 3.Tranzitiv și instranzitiv Figurativ (Familiar) A presimți, a bănui. ♦ Tranzitiv A dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva. [Varianta: (popular) amirosi verb IV] – Din limba slava (veche) mirosati.

2 * Cuvantul cu diacritice: mirosí
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: MIROSI verb verifica cuvantul: anticipa, bănui, crede, ghici, gândi, imagina, intui, închipui, întrezări, presimți, presupune, prevedea, simți, socoti, ști, visa.

3 * Cuvantul cu diacritice: mirosí
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: MIROSI verb 1. (învechit) a odora. (Flori care - îmbietor.) 2. a duhni, a puți, (prin Moldova) a se auzi, (Moldova) a duhli, (învechit) a duhori. (- a băutură.) 3. (învechit și reg.) a(-i) puți. (Îi - a câine.) 4. a adulmeca, (rar) a puncta, (regional) a mușina, a mușlui, a ulma, a vetri, (Munt. și Olt.) a mâșâi, (învechit) a adulma. (Ogarul - vânatul.)

4 * Cuvantul cu diacritice: mirosí
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: mirosi verb, indicativ prezent 1 singular miros, 3 singular miroase, 3 plural miros/miroase, imperfect 3 singular mirosea; conjunctie: prezent 3 singular și plural miroasă

5 * Cuvantul cu diacritice: a mirosí mirós
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: A MIROSI² miros tranzitiv 1) A simți cu ajutorul mirosului; a percepe prin simțul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simți din timp (prin intuiție); a presimți. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. limba slava (veche) mirosati

6 * Cuvantul cu diacritice: a mirósi
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: A MIROSI¹ pers. 3 miroase intranzitiv (despre substanțe, corpuri, plante etcetera) A avea sau a răspândi un miros. Floarea miroase. ♢ Miroase a (ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rău. limba slava (veche) mirosati

7 * Cuvantul cu diacritice: mirosí mirós mirosít
Cuvantul fara diacritice: mirosi

Definitie: mirosi (miros, mirosit), verb – 1. A exala miros. – 2. A percepe mirosul. – 3. A adulmeca. – Varianta amirosi, (a)mirosesc. Megl. mirises, mirisiri. Ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur, BL, IV, 102; Pușcariu, Lr., 260), conform v limba sarba: mirisati (Vasmer, Gr., 99), bulgara mirisati, mirosati (secolul XVII). Derivat din limba slava (veche) (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvînt de uz general (ALR, I, 77). – Conform: mir. Derivat miros, substantiv neutru (odor, parfum; olfacție), postverbal, sau direct din limba neogreaca: μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseală, substantiv feminin (învechit, mir; odor, parfum); mirosenie, substantiv feminin (învechit, mir; cuvant invechit, parfum); miroseață, substantiv feminin (parfum); mirositor, adjectiv (parfumat, odorant).