Mitră
Definitie, sens si explicatie
1Mitră1, mitre, substantiv feminin
1. Acoperamant al capului de forma sferica sau conica, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei in timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroana purtata de regi, de imparati etcetera
2. Acoperamant al capului de forma speciala la vechile popoare orientale. – Din limba slava (veche) Mitra, limba neogreaca: Mitra.
1. Acoperamant al capului de forma sferica sau conica, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei in timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroana purtata de regi, de imparati etcetera
2. Acoperamant al capului de forma speciala la vechile popoare orientale. – Din limba slava (veche) Mitra, limba neogreaca: Mitra.
2Mitră2, mitre, substantiv feminin (Anatatomie) Uter. – Din limba neogreaca: Mitra.
3Mitră substantiv verifica cuvantul: uter.
4Mitră substantiv verifica cuvantul: placenta.
5Mitra (organ, acoperamant al capului) substantiv feminin (silabe -tra), g.-d. art. mitrei; plural mitre
6Mitră2 -e f. (la om si la animalele vivipare) Cavitate interna a aparatului genital feminin in care se dezvolta embrionul; matrice; uter. /<ngr. mitra
7Mitră1 -e f. 1) Acoperamant pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir si impodobite cu pietre scumpe, purtat in special de arhierei in timpul slujbei religioase. 2) Acoperamant pentru cap purtat de catre vechii persi. /<sl. mitra, limba neogreaca: mitra
8Mitra (mitre), substantiv feminin – Toca purtata de prelati. – Mr. mitra.
Gr. μίτρα, partial prin intermediul limba slava (veche) mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Derivat mitrofar, adjectiv (cu mitra), din mgr. μιτρόφορος (Galdi 211).
Gr. μίτρα, partial prin intermediul limba slava (veche) mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Derivat mitrofar, adjectiv (cu mitra), din mgr. μιτρόφορος (Galdi 211).
9Mitra (mitre), substantiv feminin – Matrice, uter. – Mr. mitra.
Ngr. μητρα. – Derivat mitral, adjectiv , din franceza mitral; mitropolie, substantiv feminin (biserica ortodoxa cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, partial prin intermediul limba slava (veche) mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, substantiv masculin (arhiepiscop in ierarhia ortodoxa), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, substantiv masculin (arhiepiscop principal); cu limba greaca (veche) ἀρχί- „super”; metropola, substantiv feminin (capitala), din franceza metropole; metropolitan, adjectiv (al capitalei).
Ngr. μητρα. – Derivat mitral, adjectiv , din franceza mitral; mitropolie, substantiv feminin (biserica ortodoxa cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, partial prin intermediul limba slava (veche) mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, substantiv masculin (arhiepiscop in ierarhia ortodoxa), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, substantiv masculin (arhiepiscop principal); cu limba greaca (veche) ἀρχί- „super”; metropola, substantiv feminin (capitala), din franceza metropole; metropolitan, adjectiv (al capitalei).