Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Moale

1 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: MOALE, moi, adjectiv I. 1. Care cedează ușor la apăsare, modificându-și forma; prin extensiune afânat, pufos. ♢ Carne moale = carne fără oase. Ou moale = ou fiert sau copt astfel încât să nu fie complet coagulat. Lipire moale = operație de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil. ♢ Expresie A-i fi (cuiva) moale sau a trăi (ori a se așeza) pe moale = a duce o viață liniștită, fără griji; a o duce bine; a-i fi bine. ♦ (Substantivat, n. singular art.) Parte moale (I 1) a unui lucru. ♢ (Popular) Moalele capului = fontanelă; prin extensiune creștetul capului. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos, fraged. ♦ Moleșit, flasc; puhav. ♦ Puțin consistent; subțire, apos. ♦ (Despre pâine, cozonac etcetera) Proaspăt; fraged. ♦ (Despre icre) Proaspăt, neconservat. ♦ (Despre fructe) Zemos; mălăieț. ♦ Flexibil, elastic. 2. (Despre terenuri) Umed, reavăn, jilav. 3. (Despre metale și aliaje) Cu duritate mică; care poate fi ușor îndoit, zgâriat etcetera 4. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Fără rezistență, fără putere; debil, slab, plăpând; gingaș, delicat. ♦ Sleit de puteri, istovit, vlăguit. 5. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voință; apatic, indolent; bleg, leneș; cu fire slabă, nehotărâtă, influențabilă. ♢ Expresie A o lăsa (mai) moale = a ceda, a face concesii. II. 1. Cu suprafața netedă, fără asperități; neted. ♦ Catifelat, mătăsos; plăcut la atingere. 2. Necolțuros, rotunjit, unduios; prin extensiune armonios, delicat. 3. (Despre culori, lumină sau izvoare de lumină, sunete). Lipsit de stridență, cu intensitate scăzută; domol, potolit; blând. 4. (Fon.; în opoziție cu dur; în sintagmele) Consoană moale = consoană palatalizată. Poziție moale = poziția unui sunet urmat de o silabă care conține o vocală palatală. 5. (Despre vreme, atmosferă, anotimpuri reci etcetera) Călduț (și umed); prin extensiune plăcut, blând. 6. (Despre ființe, despre însușiri și manifestări ale lor) Domol; blând, blajin. 7. (Despre mișcări) Ușor, abia simțit; încet, lent; lipsit de vlagă; slab. ♦ Care se mișcă încet, lin, domol; (despre ființe) lipsit de vioiciune, de sprinteneală. – Limba Latina mollis, -e.

2 * Cuvantul cu diacritice: moale
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: Moale antonim: puternic, tare, vânjos, vârtos, vânos

3 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: MOALE adjectiv verifica cuvantul: estompat, influențabil, pal, palid, pierdut, stins, șters.

4 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: MOALE adjectiv 1. verifica cuvantul: afânat. 2. (rar) molatic. (Calcă pe covoare moi.) 3. verifica cuvantul: proaspăt. 4. înmuiat. (Bucăți de pâine moi.) 5. verifica cuvantul: fraged. (Prăjitură -.) 6. verifica cuvantul: puhav. 7. catifelat, mătăsos, neted. (Obraz -; piele -.) 8. verifica cuvantul: apos. 9. verifica cuvantul: bleg. 10. verifica cuvantul: greoi. 11. verifica cuvantul: palatalizat.

5 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: moale adjectiv m., f. moale; plural m. și feminin: moi

6 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: moale substantiv neutru, art. moalele

7 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: MOALE² adverb Fără îndrăzneală; fără curaj; fără convingere. limba latina mollis, -e

8 * Cuvantul cu diacritice: moále moi
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: MOALE¹ moi adjectiv 1) Care își modifică ușor forma la apăsare; care permite afundarea obiectului ce apasă. Pâine -. Pământ -. 2) Care este puțin rezistent; lipsit de duritate. Metal -. Lemn -. Piatră -. 3) Care nu este consistent. ♢ Ou - ou care, fiind fiert puțin, și-a păstrat gălbenușul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care conține mult suc; zemos. 5) Care produce o senzație plăcută la pipăit. Păr -. Piele -. ♢ Apă - apă care conține puține săruri. Vin - vin plăcut la gust și fără tărie. A nu-i fi cuiva - a nu se simți bine; a avea neplăceri. 6) (despre sunete, voce etcetera) Care este plăcut auzului; catifelat. ♢ Consoană - consoană palatalizată. 7) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; care nu este țipător; palid. 8) (despre lumină) Care este plăcut văzului; care nu lucește. 9) (despre iarnă) Care este fără friguri mari; blândă. 10) (despre mers, pași etcetera) Care aproape că nu este simțit. ♢ A o lăsa mai - a înceta de a mai pretinde ceva în mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. limba latina mollis, -e

9 * Cuvantul cu diacritice: moále
Cuvantul fara diacritice: moale

Definitie: moale adjectiv – 1. Blînd, blajin, suav, plăcut. – 2. Slab, destins, flasc. – 3. Debil, lăsător. – 4. Leneș, trîndav, greoi. – Mr., megl. moale, istr. mole. Limba Latina mŏllis (Pușcariu 1101; Candrea-Dens., 1143; REW 5649), conform limba italiana port. molle, prov., verifica cuvantul: franceza mol, franceza mou, cat. moll, sp. muelle. – Derivat moale, substantiv feminin (fontanelă); moaleș, adjectiv (flasc, fleșcăit); molan, substantiv masculin (leneș, puturos, om molatic; pește, Cobitis barbatula), în Banat, Olt. și Muntenia; molănete, substantiv masculin (Oltenia, trîndav, leneș); molaș, substantiv masculin (Trans., pește, varietate de mihalț, Lota vulgaris); molătate, substantiv feminin (învechit, moliciune); molatic (var. molatec), adjectiv (moale, suav; delicat, plăcut; leneș, insolent); molău (var. molîu), adjectiv (moale, leneș); molătui, verb reflexiv (Maram., a se distra); moleșală, substantiv feminin (indolență, lenevie); moleși, verb reflexiv (a se înmuia); moleșitor, adjectiv (care moleșește); molete (var. moleț), substantiv masculin (pește, Cobitis barbatula); moliciune (var. cuvant invechit molăciune), substantiv feminin (moleșală, delicatețe, suavitate; indolență, lene; voluptate); moloman, substantiv masculin (Oltenia, leneș, puturos); moloșa, verb reflexiv (a se înmuia); moloșag (var. moleșag), substantiv neutru (Mold., Trans., dezgheț, timp umed și călduros la începutul primăverii); mălăeț, adjectiv (molișor, fleșcăit, răscopt), în loc de molăeț, conform moleț, molău (după Cihac, II, 184; Weigand, Jb., XVI, 78; Loewe 53; Candrea și Scriban; din mălai, imposibil semantic); moleață, substantiv feminin (moliciune), conform sp. mollez (Giuglea, LL, I, 178; Candrea-Dens., 1145 îl explică prin limba latina mollitia, conform REW 5650); molcel, adjectiv (molișor), pe care Candrea-Dens., 114 îl derivă din limba latina mollicellus. Conform: muia, moină.