Definitie Mocăi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MocĂi, mocai, verb IV.
Intranzitiv si reflexiv (Pop. si familiar)
1. A lucra incet, fara spor; a (se) mosmondi, a (se) mocosi.
2. A pierde vremea cu nimicuri; a tandali. [Prez. indicativ si: mocaiesc] – Etimologie necunoscuta Conform: m o a c a.

Varianta definitie 2: A se mocai antonim: a se grabi, a se pripi

Varianta definitie 3: MocĂi verb verifica cuvantul: atipi, dormita, mocni, motai, picoti, piroti.

Varianta definitie 4: MocĂi verb a migali, a (se) mocosi, a (se) mosmondi, a (se) mosmoni, a (se) ticai, (popular) a tandali, (regional) a migorosi, a mosinci, a mosoi, a mosorogi, a motrosi, a musina, (prin Transilvania) a se mighiti, a (se) mosogai, (familiar) a mosi. (Ce tot - acolo?)

Varianta definitie 5: Mocai verb, indicativ prezent 1 singular mocai/mocaiesc, 3 singular si plural mocaie/mocaieste, imperfect 3 singular mocaia; conjunctie: prezent 3 singular si plural mocaie/mocaiasca; ger. mocaind

Varianta definitie 6: A se mocĂi ma mocai intranzitiv pop1) A lucra incet si fara spor; a migali; a se mocosi; a bichiri. 2) A pierde timpul in zadar. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 7: Mocai (-aesc, mocait), verb –
1. A da din cap. –
2. A munci din greu. –
3. A lucra incet si fara spor. – Varianta mogai.
Creatie expresiva, pornind de la radacina moc-, conform moaca. – Derivat mocosi, verb (a se speti; a munci fara spor), cu sufix expresiv -si (dupa Tiktin, legat de limba slava (veche) mąka, conform munca; dupa Bogrea, Dacor., IV, 834, din rut.
Makoša „zeita odihnei”); morcosi, verb (Trans., a pune buceaua la butucul rotii), cu r epentetic; morcoase, substantiv feminin (Trans., bucea); morcoti, verb (invechit, a bolborosi), conform Iordan, BF, 194 (dupa Tiktin, din pol. markotač; dupa Candrea, din rut. morkotati; dupa Scriban, din rut. morkotiti); mogoroji (var. mogorogi), verb (a cara; a bolborosi, a mormai), pe care Cihac, II, 516 il pune in legatura cu mag. mocorogni „a se bilbii” si Scriban cu mag. megmorogni „a grohai”; mogorog, substantiv masculin (Mold., persoana nemultumita); morocani, verb (a bombani, a dojeni), pe care Cihac, II, 516 il lega de mag. morgolodni, Tiktin cu limba slava (veche) mrŭknąti „a intuneca” si Scriban cu mag. morogni; morocaneala, substantiv feminin (bombanit); morocanos, adjectiv (nemultumit; ursuz, posac); modosi, verb (Banat, a lenevi).