Monarh
Definitie, sens si explicatie
1Monarh substantiv masculin conducator (rege, imparat etcetera) al unei monarhii; suveran. (< limba neogreaca: monarhis, limba germana Monarch)
2Monarh, monarhi, substantiv masculin Conducator suprem al unei monarhii; suveran. [Varianta: (invechit) Monarc substantiv masculin] – Din limba neogreaca: Monarhis, limba germana Monarch.
3Monarh substantiv (Pol.)
1. verifica cuvantul: rege.
2. verifica cuvantul: domnitor.
1. verifica cuvantul: rege.
2. verifica cuvantul: domnitor.
4Monarh substantiv masculin, plural monarhi
5Monarh -i m.
Conducator absolut al unei tari; riga; rege; suveran; imparat. /<ngr. monarhis, limba germana Monarch
Conducator absolut al unei tari; riga; rege; suveran; imparat. /<ngr. monarhis, limba germana Monarch
6Monarh substantiv masculin Conducator (rege, imparat etcetera) al unei monarhii; suveran. [Varianta monarc substantiv masculin / < franceza monarque, limba greaca (veche) monarchos].
7Monarh (monarhi), substantiv masculin – Suveran.
Mgr. μόναρχος, partial prin intermediul limba latina monarchus (secolul Xvii, conform Tiktin; Galdi 211), si apoi din franceza monarque. – Derivat monarhic, adjectiv , din franceza monarchique; monarhi, verb (invechit, a domni); monarhie, substantiv feminin, din mgr. μοναρχία; monarhina, substantiv feminin (invechit, regina, suverana), din limba germana Monarchin, secolul Xviii; monarhism, substantiv neutru, din franceza monarchisme; monarhist, substantiv masculin, din franceza monarchiste.
Mgr. μόναρχος, partial prin intermediul limba latina monarchus (secolul Xvii, conform Tiktin; Galdi 211), si apoi din franceza monarque. – Derivat monarhic, adjectiv , din franceza monarchique; monarhi, verb (invechit, a domni); monarhie, substantiv feminin, din mgr. μοναρχία; monarhina, substantiv feminin (invechit, regina, suverana), din limba germana Monarchin, secolul Xviii; monarhism, substantiv neutru, din franceza monarchisme; monarhist, substantiv masculin, din franceza monarchiste.