1
Monospor substantiv masculin spor singuratic provenit dintr-un sporange.
(< franceză monospore)
MDN – marele dicționar de neologisme
Monospor substantiv masculin spor singuratic provenit dintr-un sporange. (< franceză monospore)
O definiție dintr-un dicționar
Monospor substantiv masculin spor singuratic provenit dintr-un sporange.
(< franceză monospore)
MDN – marele dicționar de neologisme
Pluralul cuvântului „monospor” este „monospori”, iar forma articulată este „monosporii”.
| Singular | Plural |
|---|---|
| Nominativ-acuzativ, nearticulat | |
| monospor | monospori |
| Nominativ-acuzativ, articulat | |
| monosporul | monosporii |
| Genitiv-dativ, articulat | |
| monosporului | monosporilor |